M'am trezit cu o stare relativ buna pe suflet.Un lucru ciudat e ca zilele trecute: a nins, a plouat si eram foarte deprimat, insa astazi m'am trezit cu un zambet pe fata, si soarele presupun la l'a simtit oarecum, si'a iesit sa il vada.Sunt un ciudat, nu e vorba de asta, insa am planuri mari pentru zilele astea si nu las pe nimeni sa mi le strice.Parca intr'o noapte mi s'a stors tot ce era negru din ganduri, muzica ascultata s'a schimbat din balade mortuare in ritmuri fericite, rapide, agresive, nimic ce te poate adanci in ganduri, doar muzica, ascultata fara sens.M'a uit pe geam, ma intind si vad valea scaldata in raze, imi aprind o tigara si stau..pur si simplu stau si privesc.. and i'm feeling good.
It's a new dawn. It's a new day. It's a new life. For me..
Scris de Gabriel la 3/27/2009 10:24:00 a.m. 0 observatii
Tags: ganduri
Rezolutii de toamna
Nu stiu daca se intampla numai mie, dar de fiecare data cand anotimul ploios se inclesteaza spre sfarsitul verii, am intentia sa ma schimb, sa devin altceva, sa pornesc pe alta cale, in alta directie.Dar raman doar cu intentia, in fiecare an.Am ajuns sa traiasc cu ideea ca nu am sa ma schimb niciodata, nu voi parasi niciodata starea in care sunt sau felul in care traiesc, vorbesc.Cel mai mult as dori sa schimb felul in care interactionez cu altii.Stiu ca obiceiul este sa iti faci planuri de genul asta cand gusti cu varful limbii sampania anului nou, in speranta unei directii mai bune in viata, desi in interior esti constient de adevarata situatie, si o spui doar pentru alinarea ta sufleteasca.Si uite asa mai trece un an..Pentru mine anul nou este toamna.Dupa o vara plina de evenimente si lignuseli perfide in care te delectezi cu orice iti sta la indemana, simti nevoia sa iti cari piatra de pe piept, in alta parte si sa o lasi acolo sa se descompuna incet.Insa tind sa cred ca acea piatra este chiar inima, si fara ea viata nu poate continua.Asa ca trebuie sa o car cu mine peste tot, oriunde, si pe deasupra trebuie sa mai si am grija de ea.Sa nu cada in mainile altcuiva ? Prostii, o arunc oriunde si la oricine, dar e prea grea si trece printre degete ca o lama ascutita din est.Eu sunt alesul ei, numai eu o pot suporta, si numai pe mine ma vrea, se intoarce la mine ca un bumerang si nu pot scapa de aceasta roca niciodata, este o parte din mine.
Melancolii ruginii.In sfarsit mai ploua..
Scris de Gabriel la 8/30/2008 01:30:00 p.m. 3 observatii
Tags: ganduri
Dimineata
Stau pe scaun, ma uit spre geamul din stanga si vad rafalele de vant miscand incet marul de langa fereastra.Soarele m'a iertat, si a aruncat in casa, printre jaluzelele trase, cateva raze fericite.Ma misc incet, casc, si tusesc.Am prins, fara sa vreau, nerodul virus, si se pare ca nu vrea sa ii dau drumul.Din cand in cand imi limpezesc gatul cu cana de ceai de pe birou.O ora destul de matinala pentru mine, dar aseara, nu am petrecut impreuna cu bunul prieten Bacchus, l'am lasat sa se destinda in tainele licorilor, singur, iar eu am plutit spre mirifica saltea, oboseala facandu'ma un martir al serii.Hm,"BACCHUS hath drowned more men than Neptune."
Afara s'a facut verde.Placerea dimineatii, stand la fereastra, cu privirea lui Sol asupra ta, cu pasarile care canta din zori, copacii care si'au gasit treaba, leganandu'se impreuna cu iarba, si ea verde.Totul s'a aprins, totul straluceste cu acea vaga paloare de primavera.
E duminica, zi de odihna.Zi de lenevit, de degeabism sincretic, pentru unele persoane pentru care duminica este un prilej de a pravali peste mediul cel verde, cu masini, progenituri, animale, bautura si carne.In fiecare duminica in care vremea este prielnica, ma uit pe vale si vad mici pete de culoare, familii venind la un gratar la soare.Pe dupa-masa, se ridica un miros cald de friptura, inchegat cu mirosuri gen tigari, bere s.a.
Soarele imi provoaca iluzii, l'am vazut iesind de dupa dealul din fata.Colina s'a transformat intr'o mare cu valuri inalte, iar el s'a ridicat, scaldat si umed, deasupra maiestrului albastru.Mi'am promis ca imi voi rezerva timp pentru a face o incursiune spre visul meu absolut, bineinteles pe acea data in care acest lucru este o obisnuinta, rasarita direct din sangele tanarului.
Nu pot spune ca am tratat totul cu o anumita lipsa de interes.Nu ma pot feri, preocuparea pentru blog mi'a scazut din prioritati, insa nu vreau sa neglijez nimic. Vremea m'a binedispus in asa fel incat acest loc imi aducea doar amintiri sumbre.Daca aceasta stare se va mentine in mine, voi schimba culoarea lui, il voi face mai deschis.Sper ca nu am pierdut nici un ochi aruncat asupra entitatii mele.
Scris de Gabriel la 4/13/2008 09:35:00 a.m. 12 observatii
Pff.
Zilele astea nu m'am simtit deloc bine.Acum ma simt cu nervii intinsi, sunt gata sa se rupa.Nu suport sa iau lucrurile de la capat.Starea fizica imi este deteriorata.Simt in mine o molima care ma macina incet, imi macina starea psihica si ma ameninta, imi bate plamanii, ii uraste.Vreau pace sufleteasca.Ma agit mereu, ochii imi scaneaza, imi analizeaza imprejurimile, calculeaza solutii spre probleme inexistente si care oricum nu au raspuns viabil.Vreau sa aflu, sa ajung la capatul labirintului, sa rezolv enigma.Ma sperie aceasta ciuma, ma tranteste la pamant, imi calca moralul si starea sufleteasca calca limitele normalului, scapa in infinit, in paranormal.Nu ma simt bine deloc.Vreau sa aflu sfarsitul, ma va calma.In curand raspunsul imi va fi oferit pe tava, intr'un plic auriu, brodat cu speranta.Poate fi oricare, rau sau bun, oricum va alunga aceasta stare isterica si agitata pe care o am.Dezbat totul, mi'am pierdut increderea in orice.Sunt obosit, lancezesc prin zilele de odihna, de distractie, ca pensionarii parasiti in acel rece azil, plin de memorii himerice.Luminita de la capatul tunelului imi va ispasi sentimentele, ma va readuce cu picioarele la nivelul marii, poate fi si rece, sunt indiferent, dar vreau sa o simt, sa stiu, chinul m'a ajuns din urma si nu il mai pot retine, nu il mai pot minti.Incet, alunec spre culmele nebuniei.
Dimi, daca imi permiti sa iti prescurtez pseudonimul, Ana Blandiana, o activista de admirat, mi se pare prea romantata, si prea contemporana pentru gustul meu.sa nu o iei in nume rau, e doar o parere si nu reflecta absolut nici o imagine rea asupra altor poeti concomitenti cu ea.Acel poem nu este pentru mine, in schimb am gasit alta creatie, care m'a impresionat acum ceva timp.Subliniaza si ridica ideea de libertate, de vointa degajata si castitate fara limite, fara prejudecati.Ploaia ofera context pentru a curata tot ce este interzis in cultul vietii, rupe catusile legii si retinerii, zdrobeste legile firii si le imparte in mici bucatele de fericire si nesupunere.Dar mai multe se inteleg din textul doamnei Coman :
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
Ma duce gandul la o femeie tanara avand parul lung si castaniu, imbracata intr'o rochie de ie, nimic mai mult.Ploua, sanii si fesele se lipesc de material si dezvaluie secretele care isi pierd semnificatia in fata ei, danseaza, se misca, se joaca, este uda, nu ii pasa.Adevarul mascat sub forma vie, prelingandu'se prin noroiul destinului.Nu poate fi oprita, ploaia ii este mama, pamantul ii este tata.Fiica naturii.
Sunt ruginit, stiu asta.Simt ca in mine se poarta un razboi rece, si steagul alb nu va fi ridicat decat in momentul adevarului.Gazeta ideilor, imi ajunge zilnic la pragurile mintii si ma socheaza din ce in ce mai mult, ma arunca spre culmile regatului dementei.Sunt un bufon la curtea damnatilor, regele lor imi ofera o coroana cu inscriptia "dementia est vestri", ma asez pe locul lui iar demonii hazului imi asculta orice porunca.Vreau sa imi revin, sa ajung cu picioarele la nivelul marii sa ma pot deplasa normal si fara griji.Viata imi joaca feste, ma pacaleste, ma confrunta, vrea sa ma ma incurce propriile fire ale cugetarii.Nu ma voi linisti, noptile nedormite si'au format o imagine pe fata mea, nebarbierita, pe parul zburlit, pe pungile cu aberatii nocturne ce mi s'au format sub ochi.Pana atunci o astept sa vina, sa ma calmeze.Intr'o rochie lunga, neagra, cu spatele gol si tocuri lungi, sa imi aline intensitatile morale, sa le arunce in pustiu.Astept insa.
Scris de Gabriel la 4/07/2008 03:22:00 p.m. 17 observatii
Margini ale gandului
Sa ma fut in ea de condensare a vaporilor din atmosfera.M'am saturat, gata e de'ajuns.Cine naiba ma pedepseste cu vremea asta muribunda.Pf, Porumbescu o cheama inapoi, l'am ascultat toata ziua, balada lui se potriveste momentan, cu tot.Ma simt asa liber, ma intind, lenevesc in pat.Ascult ploaia, ascult cum picaturile reci se izbesc de pervazul de lemn.Ah, a inceput vioara.O masina trece in viteza in departare, se aud rotile scartaind la curbe.Camera e un dezastru, nu mi'a mai facut curat astazi.N'a avut timp.Hm, se pare ca o pasare ciripeste in padurea din spatele casei.Oare e fericita ca ploua ? Am chef sa beau.Sa beau, tarie pura, sa scuip foc in urma ei, sa decartez, sa beau din nou, sa imi ucid organele interioare, sa imi termin neuronii, sa uit stresul intens acumulat saptamana asta.
Cand eram mic, eram foarte curios, de ce mama, tata, bunicii, matusa, toata lumea se inchina si lauda un anumit lichid negru cu gust foarte amar, care lasa mizerie pe fundul canii.Am auzit sute de motive.Ca te face sa arati mai bine, ca iti da energie, te ajuta, iti da inspiratie, vai si amar de persoanele care nu au gustat in viata lor nobila bautura opus dulcelui.Am gustat si eu, fiind mirat chiar de ce proprietati magice poate avea asemenea amestecatura facuta din cateva linguri de seminte negre,macinate, si apa fiarta.Si incet, observandu-i pe adultii din juru meu ridicand in slavi cafeaua, am observat.Café - a devenit un al doilea zeu in viata omului.Un zeu, sub forma de drog pasnic.Motorul de pornire a fiecaruia.Lichidul in sine nu are proprietati miraculoase, dar imaginea lui, sunetul unei sorbituri, clinchetul linguritei amestecand.Provoaca o stare de eforie necesara pentru pornirea unei noi zile grele din viata.Obligatorie as putea spune.Imi aduc aminte in zilele ramase fara, ce scandal iesea, racnete, izbiri, certuri monumentale.De ce? Din cauza a ceva ce nici un om, muncitor, obosit, care cauta alinare in paranormal, nu poate trai!Ma gandeam sa incerc un experiment, sa incerc sa fac o fiertura asemanatoare, cu acelasi gust si culoare, si sa vad daca are acelasi efect.Pana la urma nu am mai incercat, si nu fiindca m'am dat batut, fiindca nu era nevoie, eram sigur de rezultate.Cafeaua, muza vietii cotidiene.Buna prietena, verisoara, cu tigara.Rutina diminetii, tigara si cafeluta, la o barfa, la un biscuit.Telenovele din viata reala.C8H10N4O2 - Dependenta globala, obsedari cronice, milioane de oameni subordonati doamnei negre, satira amara umezind buzele si oferind euforie la cost minim.Impulsul cafelei ofera pace sufleteasca, inceperea unei noi zile, linistea de dupa-amiaza, sau la unii chiar un somn linistit.Am avut si eu vremea mea cu ea, dar am observat ca nu ma ajuta deloc, chiar imi provoaca anumite stari de paranoia.Am renuntat imediat.Nu si la var'sa.
Stau in pat si privesc geamul, lumea de afara, in plan orizontal.Pupilele mari, largite imi creeaza desene criptice din fumul iesind din scrumiera plina.Pachete goale stand in pat cu mine, nu ma pot ridica, dar vreau inca una.Un miros statut de umezeala, efort si caldura amestecat cu fumul de tigara, imi inconjoara camera.Nu pot respira ma ridic si deschid geamul.Scot capul pe geam, si ma intorc in pat.Parul mi'e ud.Ma invart, ma zvarcolesc, indrept ochii spre tavan si el se misca, vine spre mine, se prabuseste, ma ridic brusc, sparg o sticla, cioburi peste tot.O masina trece si imi lumineaza constructia camerei, lumina patrunde in ochi si se instaleaza pe creier, nu mai vad nimic, sunt orbit.Sunt surd, sau mut, tip si nu aud nimic, m'am intepat intr'un ciob.Rup o haina din apropiere si imi leg rana superficiala.In capul meu se deruleaza al II-a razboi mondial, sub forma de cugete slinoase.Pipai patul si gasesc o tigara rupta.Imi aprind capatul cel mai lung, las capul pe spate.Tigara mi se contopeste in mana, devine un al saselea deget, fumegand.Inchid ochii, ma gandesc la ceva frumos.Primavara vesela, miros de flori, insecte, fulgere, nori, vant, tornade, inundatii deschid ochii.Suna telefonul, tresar, incerc sa raspund si nu reusesc, tremur prea tare, geamul deschis a fost o chemare blanda a frigului, ma inteapa peste tot.Ma invelesc, adorm alinat de notele furtunei.Imi imaginez ca dorm pe plaja cu fata la mare.E furtuna, dar valurile ma ocolesc, se izbesc in spatele meu.Psihedelism pe valuri.Nisipul ia forme umane, vrea sa ma trezeasca dar eu sunt de mult in larg, plutesc, sunt unul cu marea, ploaia mi se imprima pe corp, ma saruta peste tot.
Zambesc.
(sunetele ploii dedicate Dianette'i)
Scris de Gabriel la 4/03/2008 07:41:00 p.m. 6 observatii
Tags: ganduri, idei, nevroze, observatii
Incet, incep sa fiu blazat in privinta starii de afara.Am citit atata Poe si Bacovia in ultima vreme incat cerul mintii mi s'a intunecat de tot si a devenit imun la orice fel de rau pur.Astazi o faclie de lumina a patruns prin masivul intuneric si m'a atentionat cu o poezie, acusi va veni primavara si totul va straluci din nou.Abia astept sa vad acel verde curat, care in bataia luminii pare ca o ceata, ca o vis pe un camp infinit, verde.Imaginea imi imi este distorsionata rapid de rafalele care se izbesc in peretele exterior.Rabdare imi spun, rabdare.
In ultimele zile nervii mi'au fost dusi la maxim, si inapoi, de mai multe ori.Obligatiile care imi domina viata momentan sunt atat de apasatoare incat am ajuns mai jos decat praful, decat capatul fantanii, decat fosilele.Am ajuns in centrul pamantului unde nu ma poate provoca nimeni.Arsita din jurul meu ma face sa ma simt increzator si dominant, singur in mijlocul terrei, absolvit de orice fapta, sunt botezat in foc, pielea mi se topeste, parul imi arde, ochii imi curg, oasele se sparg.Dar sunt calm, nu mai trebuie sa fac fata situatiilor care se aduna, fug de ele, dar ma urmaresc, si timpul ma strange ma face sa dispar.Nervii mei sunt mai intinsi decat corzile unei viori, instrumentele perfecte, diavolul intruchipat in
rutinele din viata mea, canta la ele simfonii care iti zgarie urechile si creierul incat tot ce poti sa faci e sa urli, sa urli cat mai tare, sa treci de barierele sunetului, ale universului..dar in gand.Daca urli cu adevarat,vor auzi, iti vor vedea slabiciunea, vor profita de ea, te vor distruge, sfarama, vantul va sufla prin tine, si oamenii la fel.Am gasit ca cea mai buna solutie e sa te inchizi in universul tau, temporar, si sa faci tot posibilul sa iti gasesti punctul de relaxare, ying-yang-ul, acel bonsai care iti calmeaza sinapsele si iti reda starea ta normala.Astfel ii vei invinge cu propria lor arma, le vei infinge o sulita a tacerii,a supunerii, chiar a miseliei in coasta propriei lor constiinte.Si vor sangera in tacere, asemenea tie, dar durerea morala va fi mult mai mare si mai asupritoare.Si stand in intunericul tau, ii observi si furi veriga din lantul
febrilitatii lor si o vei rupe in bucati, aruncate in pustiu.Si vor cadea, in infinitul vid al umilintei, ingeri cazuti, supunere totala.
Calm, relaxare.Da, muzica ma calmeaza uneori.Nu atat de mult pe cat ma calmeaza mana ei fina jucandu'se cu parul meu, dar reuseste sa ma aduca la un nivel in care pot face fata.Am devenit obsedat de o arie a lui 'Francesco Gasparini', preluata de Vivaldi in Bajazet.O arie clasica, italiana.O sotie indurerata dupa sotul ei amagitor, vocea Ceciliei imi mangaie timpanele, sufletul imi vibreaza, pulsul imi devine metronom si ghideaza suntelele in venele mele, ma face euforic, halucinez, aparitia sopranei langa mine, ma tine de mana, canta despre mine.Irene, nu muri, iti voi fi fidel iti jur, nu muri!
Daca timpul si raspunderea ar fi doua curve, le'as agata pe strada si le'as fute in cel mai urat, cel mai sadistic si necrutator mod, as lasa urme grosolane, vanatai si zgarieturi, le'as viola toata increderea si inocenta, as scuipa pe ele, le'as lega de maini, de picioare apoi folosind un obiect sfredelitor as marca permanent aparitia mea in mizeria lor zilnica.Le voi distruge fiinta patetica care creeaza atat haos in ordinea zilelor mele si nu numai.
Vreau sa lenevesc in pat, sa fie langa mine, sa o tin in brate.Vreau sa fie cald.Sa stam dezbracati, scaldandu'ne in razele lui Helios, sa vorbim despre infinit, sau sa nu vorbim deloc.Pf, stari monotone.
Scris de Gabriel la 4/01/2008 07:30:00 p.m. 51 observatii
As vrea sa..
Calatoresc in timp.Pur si simplu sunt curios ce va fi mai departe, ma arde un foc invizibil de o bucata de timp, o viata de om e mult prea putin!Mintea mi'e invaluita in fictiune, sa fiu nemuritor sa traiesc mii de ani sa supravietuiesc sutelor de razboaie, caderi economice, topiri, inghetari etc.Sa cunosc dinastii intregi, sa fiu necunoscut, sa stau sa observ primordialitatea lumii.Da, cred ca inca suntem in procesul de creatie, 2000 de ani de cand existam, poate mai traim inca 1000, sau inca 10 milioane de ani, nu conteaza vreau sa stiu.Sa imi treaca prin mana toate tehnologiile posibile, sa asimilez cat mai multa informatie.Nu visez sa conduc masini zburatoare,fantezii star wars, in nici un caz.Vreau sa vad cum se schimba pamantul, oamenii.Oare isi vor schimba starea de spirit ? Sau vor ramane la fel de rai.Da, oamenii sunt rai, este dovedit.Sunt curios in privinta solutiilor catastrofelor globale, pana unde va fi dispus omul sa ajunga ca sa supravietuieasca.Ma duce gandul la arhicunoscuta carte a lui Wells.Oare se vor forma alte rase de oameni, rase care depasesc imaginatia oricarui scriitor SF.Am atatea idei despre viitor, incerc sa le gandesc pe toate in acelasi timp si esuez dramatic si ma chinui sa stiu, sa intuiesc, sa fiu ca batranul dascal a lui Eminescu, care strabate cu gandul mii de veacuri si vede cum soarele va fi cauza extinctiei, cum va aparea ranit si rosu, pe cale de a se stinge, cum planetele isi strica sensul si stelel cad precum frunzele unui copac in apropierea toamnei.Apocalipsa.Alt subiect controversat.Care a fost primul prevestitor a acesteia, sute de filozofi, mii de carti despre acest subiect.Mintea mi'a luat'o inainte, s'a materializat sub o forma vie si mi'a scapat de sub control.Suntem un "musuroi de furnici" in infinitul univers, nu contam pentru nimeni, la fel cum nici noua nu ne pasa de vietatile inferioare.
Incerc sa ma calmez, ma zbat degeaba.Poate nu voi vedea ziua de maine, si ma gandesc la nesfarsit.Ma intind in pat,incet, ma imprastii in spatiu si in timp si plutesc in infinitul vid, nu stiu nimic, nu vreau sa stiu.Te astept cosmarule.
Scris de Gabriel la 3/28/2008 08:51:00 p.m. 6 observatii
Primavara?
Ma simt bine.Nu am chef de nimic, toate m'au ajuns din urma si am multe de facut, dar totusi obligatiile sunt ultimele lucruri din mintea mea.De ce ? Nu stiu sigur, pur si simplu sunt cuprins de o stare sufleteasca imbunatatita.Nu radiez de fericire dar totusi, ieri si astazi am fost bine dispus.Afara vremea s'a imbunatatit, a venit in sfarsit caldura, iar lumea a iesit pe strazi la hoinarit.O practica des auzita astazi, "De ce sa merg cu masina, hai pe jos ca e frumos".Intr-adevar, vreme de iesit din casa, vreme de admirat femeile cu putina gandire care au inceput sa isi prelinga picioarele dezvelite pe strada, mult prea devreme.
Camera mea e un dezastru.Sa pot ajunge in partea cealalta, trebuie sa trec prin maldare de gunoaie, haine, etc.Astazi nu a venit pe la mine, poate facea curat cum ii place ei sa faca.Am fost ocupat, nu am avut timp de nimeni, regret intr'o anumita masura dar ma simt implinit ca am dus unele lucruri pana la capat fara sa le mai aman cum fac deobicei.Amanarea e preludiul renuntarii.
Mi s'a facut dor de Bacovia, Lara e devina.Am inceput sa citesc cateva versuri scrise de simbolistul depresiv, dar nu cele planse si desarte.Nu plumb.Am citit poezii mai comedice sau cu elemente de natura descriptiva.Nu am vrut sa imi stric bunastarea.Acest autor macarbu mi'a placut de la prima poezie citita.Zic macabru pentru ca primele versuri de Bacovia pe care am pus ochii au fost cele din "Cuptor", a fost dragoste la prima vedere.Cateva luni bune am rasfoit foile murdare de cerneala, celebrele antume mi'au delectat simturile si m'au ghidat cum stiau mai bine.
Afara o briza linistita si calda misca crengile copacilor si firele tinere ale ierbii, a venit primavara si nimic nu o mai poate opri(sper).Si daca ma gandesc bine, Poe, varianta romaneasca a murit intr'o zi de primavara.
Scris de Gabriel la 3/27/2008 07:49:00 p.m. 4 observatii
Tags: ganduri
Vremea
Dar daca toti am avea orgasm in acelasi timp.Milioane de tipete de placere, zvacniri, punctul culminant sa fie in aceasi milisecunda fiind urmata de o usurare cuprinzatoare a tuturor gandurilor.Va deveni totul mai bun, mai infloritor, mai fericit ? Masivul luminos va invalui Pamantul in razele'i calde pentru o eternitate de lumina primitoare si prietenoasa ? Va fi mereu vara, mereu cald.Oare vara vine, in functie de miscarea planetelor, sau din cauza dorintei omului de a scapa la mare, pe nisip, in apa racoritoare si blanda cu corpul, de a se elibera de tot ce este important, chiar daca pentru o scurta
perioada, care incepe si se termina la fel de rapid dar merita, iar amintirea ei a fi unica in mintea fiecaruia.
Ah, vara.Am citit la Andaa un articol despre litoral.Instant, eram pe plaja, pe infinitul si temperatul nisip, jucandu'ma cu degetele in el.Marea, batrana mea amanta imi uda picioarele si ma primeste in ea ca sotia virgina, pe primul sot.Sunt liber, sunt in varful lumii, firisoarele de nisip sunt oamenii, si eu ma joc cu viata lor.Scoicile sunt ramasitele lumii antice, le caut prin nisip, le descopar, sunt mandru, sunt un arheolog universal.Prietenul meu cel mai bun, Sol, astrul imaginatiei tuturor imi ofera cele mai alese si alinatoare fascicole, ma trateaza ca pe un imparat care primeste cele mai dorite cadouri.Ma simt in centrul galaxiei, reprezint universul, sunt la mare, sunt fericit si nimic nu ma poate impiedica sa fac totul, sa am totul.Un curent puternic mi'a inchis geamul.E martie si iar ploua.
Scris de Gabriel la 3/26/2008 09:30:00 p.m. 4 observatii
Responsabilitati
De ce ? De ce acest cuvant "responsabilitate" cade asa greu pe capul tuturor.Sa fii "responsabil", sa dai socoteala, sa ai raspunderea.Cine ne forteaza sa avem asemenea griji, in loc sa fim liberi de orice scrupula, sa dam frau imaginatiei si vointelor fara sa ne intepe un cui in creier amintindu'ne ca trebuie sa ne limitam la putin, sa strangem din dinti si sa continuam cu aceeasi paloare "responsabilitatile".Cum ar fi ca nimeni sa nu trebuiasca sa faca nimic, sa nu aiba nici o obligatie morala, sa treaca fara frica prin zabrelele datoriilor fata de tine, fata de viata, fata de alta persoana sau chiar de tara, familie si altele.Cu alte cuvinte sa faci ce vrei, sa nu te opreasca nimeni si nimic, sa traiesti ca un adevarat hedonist urban, visul oricarei generatii sa se implineasca si sa isi scuture umerii lasand sa cada bolovanii de obligatie care te pironesc la pamant si te supun unor taieri de caracter, ingreunand personalitatea cu bunul simt, educatie, frica de nou.Rutina zilnica, anuala, sa o alungi cu o simpla miscare a impulsului nervos.O lume integrala, calda, primitoare.Vei fugi, fara ca nimeni sa te opreasca.Vei sari, fara sa cazi.Vei da, fara frica de a pierde.Vei face sex, fara impuneri, temeri, nopti nedormite.Fiecare zi sa fie un orgasm al imaginatiei.
Dar ma uit pe geam, observ ca ploua.E urat, asta imi aduce aminte de realitate.Nu poti scapa de "responsabilitati" oricat ai incerca.Sunt ca o val de lipitori care te golesc, nu de sange, de speranta libertatii.
Scris de Gabriel la 3/25/2008 03:28:00 p.m. 6 observatii
Timpul
Se scurge, si impreuna cu el vietile noastre mai mult sau mai putin atipice.Am ajuns la o concluzie rece: Totul te ajunge din urma.Si asta pentru ca inaintand in varsta responsabilitatile devin din ce in ce mai multe si mai grele de suportat.Fiindu-le frica de acest lucru, multe persoane amana responsabilitatile sau incearca sa fuga de ele, sa scape intr'o viata fara griji si fara restrictii morale in care sa se balanseze pe dulcele vietii pana in adanci batraneti.Dar, in acele adanci batraneti care pot veni mai devreme, sau mai tarziu, nu mai pot fugi de povara de a duce un lucru pana la capat cu seriozitate, disciplina si umilinta.Mergand pe strada am observat multe persoane umbland cu capul plecat, spre pamant.Am ajuns la concluzia ca acele persoane au acceptat prea multe probleme pe umerii lor, inainte de vreme si in felul acesta capul li s'a plecat de la greutatea gandurilor care mereu se misca in interiorul mintii, cautand solutii spre diferite probleme, incercand sa evadeze in neant dar impiedicandu-se de amalgama de situatii care le'au coplesit viata.O parte cer ajutor diferitelor mijloace prin care gandurile sunt alungate pentru o perioada.Si astfel ajung sa se supuna in fata respectivei directii de viata care, actionand ca un vartej, trage tot ce iti este mai drag in jos, cat mai jos pana nu mai poti atinge si simte nimic din ce insemna odata viata ta.Aceste capuri nu mai sunt plecate spre pamant, sunt chiar la nivelul lui, cautand mereu continuarea scaparii din viata ordinar de cotidiana.Si totusi spera, o faclie de speranta mai exista in sufletul lor, care poate conduce spre mantuirea psihica, spre redobandirea normalitatii a carui dor nu mai conteneste.Putini merg mai departe.Dar totusi am ramas in urma, timpul m'a depasit, si chiar nu imi pasa.Viata merge inainte, nimeni nu te asteapta sa iti ridici ramasitele.Mai bine ramai jos, in propria'ti lume, unde tu faci legea, tu o respecti, nu iti pasa de nimeni si nimic in afara de persoana ta, placerea de a exorciza mintea de ganduri rele te cuprinde in totalitate si te racesti incet, nu mai simti, nu mai gandesti, nu mai vezi, nu mai respiri.E frig si intuneric.E sufletul tau.
Scris de Gabriel la 3/17/2008 10:44:00 p.m. 0 observatii
08
Nu este inceperea unui nou an.Este sfarsitul celui din urma, marcat de evenimente si revelatii din viata fiecaruia.Toata lumea vrea sa se arunce inainte, sa cuprinda, sa creeze un nou inceput sa puna totul in urma, sa uite.De ce? De ce este asa important sa te faci ca nu exista un trecut.Sa te gandesti la binele din viitor.Timpul curge cursiv, fara opriri, pauze.De ce conteaza asa mult trecerea intr'un nou an.Viata continua oricum.Nu ai cum sa stii exact daca anul acesta va fi mai bun decat ultimul, desi intotdeauna se spera acest lucru.Se infiripa sentimente si sperante viitoare la inceputul fiecarui an.De ce ? Ca acestea sa fie sfaramate de piciorul masiv al destinului.Nu iti fa sperante pentru a nu fi dezamagit.E logica pura.Oare ce o sa imi rezerve acest an ? O intrebare auzita prea des.Nimic.Viata in schimb, poate sa iti faca multe surprize.Nu imi place sa privesc viata impartita in ani.Ci ca pe un intreg valoric.Incepe, se termina.Nu exista nimic intre.Sirul vietilor nu s'a schimbat de cand a inceput.Nu are un cod anume.Sau poate are si nu stim noi.Algoritmul vietii.Ma intreb cate premii Nobel poate primi cel care il va gasi.
In fine.Eu nu sper la ceva mai bun.Sper ca noul an sa imi aduca exact ceea ce mi'a adus si pana acum, nimic mai bun, nimic mai rau.A inceput sa imi placa monotonia.Deocamdata.
Scris de Gabriel la 1/02/2008 08:11:00 p.m. 4 observatii
Nevroze?
Iar nu pot dormi.Am ajuns in stadiul in care imi este frica sa pun capul pe perna si sa inchid ochii, de teama a ceea ce voi visa, a lucrurilor ce vor constitui fantezii.Ma zbat, ma invart, ma zvarcolesc, mii de cuvinte imi trec prin cap si ma agita, stari de agonie si extaz.Ma trezesc, ma ridic ma plimb un pic, ma asez inapoi, inchid ochii, ma fulgera o durere stangace a toracelui.Mi se opreste respiratia, ma ridic, transpir ma sperii.Fug la baie, ma privesc in oglinda, ochii stau sa'mi cada, ma spal cu apa rece pe fata, apa de cristal de sticla, ma taie inghetul, ma culc din nou.Stau intins, imi verific pulsul, inima bate haotic, inchid ochii fortat intru in reverie, incerc sa ma calmez.Respir usor, calculat, mana nu'mi paraseste zona pieptului, simt trepidatii in tot corpul, dar totusi sunt relaxat, ma gandesc la aspiratiile mele, adorm.Tresar brutal, ma ridic cad pe jos incerc sa'mi recapat respiratia.Imi pun mainile in cap si tip.Nu are cine sa ma auda.Stau si privesc intunericul de pe geam.Linista mortuara este depasita de bataile inimii mele.Toti dorm.Vantul s'a culcat de mult si a luat frunzele cu el.Norii nu se mai misca au atipit pe langa stele, dorm si ele.Doar eu si luna ne privim, singuri in noapte, ii este mila de mine si de starea mea dar tace.Fata ei trista reflecta tot.Oare cand voi avea si eu parte de somn, cat trebuie sa mai astept, sa mai indur? Mai sunt multe ore pana dimineata.
Scris de Gabriel la 11/17/2007 08:49:00 a.m. 2 observatii
Nu inteleg.
Deci.De cateva ori pe luna, ma apuca pe mine asa sa merg intr'un local mai select, sa ma tratez cu un pic mai mult respect, sa cunosc lume mai selecta doar din placerea de a gusta un pic din high-lifeu' existent in zilele de astazi.Si asa astazi am ajuns intr'un pub modern', ca sa zic asa, stilul localului era unul sportiv, dar mai mult cu influente rustice gen scaune,mese,taburete din lemn masiv, lumini din lampi vechi, obiecte de antichitate drept decor etc.Avand conditii putin mai ridicate fata de alte "baruri" vine doar lumea cu un buget mai umflat, nu neaparat lumea de fite, doar persoane carora le plac zonele mai retrase, unde se pot intalni cu altii ca ei, impartasi idei, anecdote, povestiri si tot asa, fara sa fie deranjati de muzica data prea tare si fara gust sau de alte persoane care cauta sa iti strice distractia.Cu toate ca pretul este mai ridicat fata de cele normale, merita deoarece sunt conditii de lux si servirea este pe masura.
Insa, daca intr'un astfel de "pub select" scrie clar ca isi pot alege clientela, nu inteleg de ce lasa pe un oricare individ care are bani de'o bere sa intre si sa se manifeste drept tipicul taranesc care deobicei se duce la crasma de la colt.Localul plin, lumea discuta pe diferite teme, atmosfera linistitoare, vin doi tipi in tricou, cu fularul echipei pe care o sustineau la gat, comanda doua beri si incep ei sa se amuze de restul "poponarilor" si "pizdelor cu fite" care se invarteau pe acolo.Inteleg, vrei sa iesi la o bere, sa razi, sa faci panarama.Dar nu trebuie sa alegi si locul potrivit pentru a face aceste lucruri in mediul tau ? Unde vii tu parca de'abia ai pasit in oras si inca mai ai urma de balegar pe papuci, te asezi iti iei cea mai ieftina bere si incepi sa faci scandal ca la piata.Exista localuri speciale pentru acest tip de oameni.Bun, sa zicem ca n'au stiut, ca ei vroiau doar sa se distreze in felul lor, cum probabil sunt obisnuiti.Dar angajatii localului de ce nu faceau nimic impotriva acestor idioti care au stricat atmosfera placuta care era inainte sa ajunga ei? Unele persoane au inceput sa plece fiind ofensati, altele s'au plans chelneritelor de ei, dar nici o masura nu a fost luata pana nu au venit niste domni mai bine imbracati si simtiti care i'au poftit pe ceilalti "domni" sa paseasca afara fiindca comportamentul lor era inadecvat si deranjau pe ceilalti.Bineinteles ca au inceput sa comenteze, ca ce au facut, ca nu au deranjat asa si pe dincolo.Dar pana la urma au plecat dupa o scurta discutie cu acei domni, cine stie ce le'au spus ca nu au mai scos nici un zgomot pana nu si'au terminat berea rapid si aproape au uitat sa plateasca.
In fine, daca acel loc are dreptul de a'si selecta clientela de ce nu il foloseste pentru a indeparta astfel de cazuri care ii pot strica imaginea de pub/cafenea/bar care ar trebui sa fie "modern" in care poti sa te duci linistit sa iti vezi de discutiile tale fara ca nimic sa te deranjeze..
Da este un local sportiv, televizoarele sunt lasate tot timpul pe un canal unde este vreun meci de fotbal,tenis etc. dar exista un loc si un timp pentru toate.Cand e meci, mesele sunt rezervate de suporteri si nici atunci nu este asa mare agitatie fata de zarva cauzata din cauza celor de astazi.
Ca sa ai pretentii de asemenea standarde, bar de lux etc, trebuie sa si dai dovada de asta, nu ? Doar ce il separa pe acesta de un alt local banal ? Conditiile, preturile si..lumea.
Scris de Gabriel la 11/14/2007 09:26:00 p.m. 0 observatii
Tags: ganduri, observatii
Despre frig si femeile muncitoare
Mda.Cam asa e.A venit frigul.De data asta e pe bune.A inghetat sangele in mine cand am pasit afara astazi dimineata.Aveam de mers 10 minute pana la locul unde trebuia sa ajung, dar nu vroiam nici un ruptul capului sa infrunt vremea.Asa ca am chemat un taxi.Voi regreta decizia asta mai tarziu.Ajung.Petrec cateva ore intr'un mediu destul de calduros, si astlfel cand am iesit din nou in gerul de afara, trebuia neaparat sa beau o ciocolata calda si sa fumez o tigara, sa ma pregatesc pentru drumul spre casa.Si stau, si stau, dar eventual m'am imbracat si am iesit pe usa.Bag mana in buzunar, scot portofelul si injur in minte.Ciocolata calda, tigari, taxi de dimineata, micul dejun luat in graba de la un fast-food...In fine, aveam bani doar pentru un bilet de mijloc de transport in comun.Si la temperatura de afara nici nu imi trecea prin minte sa ma duc pe jos acasa.Asa ca, ma urc intr'un autobuz, cumpar bilet si raman un pic perplex.Soferul care manuia imensul automobil era o femeie.Dupa coperta, avea cam 50 de ani, probabil vreo 2-3 copii, care sunt la facultate/liceu, un sot care impartaseste o slujba asemanator de solicitanta.Si imi trecea prin minte.Din atatea slujbe care i s'ar potrivi unei femei perfect, de ce ar alege acea de sofer pe autobuz.Nu spun ca ele nu pot ocupa un astfel de post, dar oare merita sa pierzi si ultima picatura de feminitate, e disperarea pentru bani si pentru supravietuire asa mare incat o femeie trebuie sa preia un loc de munca destinat din mosi-stramosi, unui barbat? De fapt este si mai mare, dar sunt femei care sunt dispuse sa piarda mult mai multa deminitate preluand o slujba care exista de secole intregi pe lume.. Subliniez ideea deoarece am mai vazut femei-taximetrist, agent de paza, politist, administrator chiar instalatoar dar si multe alte slujbe "ale barbatilor" ocupate de sexul slab..Intradevar omul trebuie sa faca ceea ce stie mai bine.Dar in zilele noastre, ne'am adaptat la conditii extreme de munca, iar unele femei consolideaza aceasta idee infruntand greutatile, pe care multe altele le'ar evita chiar si cu moartea, si chiar cu pacatul de a'si vinde corpul de nenumarate ori.Insa femeia care conducea autobuzul de astazi trimite un altfel de mesaj.Cersetoare? Prostituata? Nici vorba.Soferita!
Scris de Gabriel la 11/05/2007 07:19:00 p.m. 0 observatii
Tags: ganduri, observatii
Yes.
Da, deci.Mult a trecut de cand nu am mai scris nimic.De ce ? Nu stiu.Lipsa de interes probabil.Acum insa imi este atacata sanatatea (fizica, desi nici cea mintala nu este total la locul ei), si astfel am mici crize de spasmofilie si sunt predispus la crize de panica.Asta e.Cauzele acestor mici inconveniente in viata mea imi sunt evidente desi nu prea imi pasa de urmari, consecinte etc.Dar de ce sa stau sa ma zbat, sa ma gandesc tot timpul la aceste lucruri care imi opresc cursul normal al vietii care o duceam pana acum.A venit iarna ? Acusi sunt sarbatori ? Toata lumea trebuie sa fie fericita.Sa intre in starea specifica acestei perioade a anului.Adica sa prinda o raceala zdravana, sa se apuce de economisit pentru sarbatori, sa injure vremea iar si iar fie ca ploua fie ca ninge.Toate acestea raman infipte in subconstient si afecteaza gandirea normala.De aceea se pot observa persoane care se enerveaza foarte rapid sau care sunt indispuse mereu, in momentul anului cand gandirea ar trebui sa fie limpede si orientata doar spre bine.
In alta ordine de idei, sunt intr'un impas din care nu pot iesi de vreo luna si ceva.Ce am sa fac, unde am sa ma duc, cu cine etc.Chestii de viata.Idei marete, care bineinteles ca n'au sa fie puse in practica din pacate.Si totusi.Ea este nonsalanta.Dar tine.Se tine bine.Ciudat.Asa ca ma duc sa ma culc.Pe mai tarziu.
Scris de Gabriel la 11/04/2007 10:29:00 a.m. 0 observatii
Tags: ganduri
..
M'am trezit.Intr'un final.Cel putin dupa ziua de ieri, respectiv noaptea, astazi nu puteam sa dorm decat in reprize.Fix ca un zombie.Au trecut 18 ore de cand am ajuns acasa.Si inca ma mai doare capul.Chiar si dupa muraturi, chiar si dupa dormit.Aseara destrabalare totala.Mi s'a rupt firul un pic.Cam pe la ora 3.Si de restul serii/diminetii imi aduc aminte vag.Si ce daca.A meritat.Merita chiar sa suport si durerea de cap din cauza vinului ieftin baut aseara in cantitati industriale.Merita si starea de greata din cauza robinetelor.Merita si urmele lasate din cauza persoanelor cu care m'am distrat.Merita tot.De ce nu.Sunt tanar.Inca pot face ce vreau.Dar e ciudat totusi.Cum in cele mai crunte si confuze momente de betie, poti purta o discutie filozofica despre directia vietii tale, despre consecintele problemelor nerezolvate etc.
Oare alcoolul iti ofera o stare de luciditate speciala obtinuta doar in urma imbatarii ? Sau te crezi mai destept.Da, cred ca asta e.
Scris de Gabriel la 7/01/2007 12:56:00 a.m. 0 observatii
Bolnav.
Da.Se pare.De fapt durerea de cap de sambata nu se datora in totalitate mahmurelii.Ci si unei raceli sau mai bine zis o imflamatie a amigdalelor, care imi impiedica orice fel de act de nutritie.Plus ca dormeam in reprize.Febra din plin.Febra care a tinut ceva timp avand in vedere ca ieri ardeam incontinuu.Dar mi'a trecut.Din fericire, si din cauza antibioticilor luate.Inca mai am probleme, dar minore fata de ce ma asteptam sa ajunga aceasta mica boala.Care de altfel, nu stiu cum am reusit sa o capturez, bineinteles fara sa vreau, in gatul meu.Dar am o mica impresie, ca este de la un mic curent care se produce din cauza usilor locuintei mele.Sau poate din cauza statului pe scari de vineri, sau plimbarea cu imbracamintea uda.Sper sa imi treaca in totalitate pana vinerea viitoare unde probabil am sa am o experienta asemanatoare cu cea de saptamana trecuta.Dar sper ca viitoarele consecinte sa nu mai includa nici un fel de boala, decat cea temporala care se manifesta prin dureri de cap si o senzatie de uscat in spatele gatului.
Scris de Gabriel la 6/26/2007 12:53:00 a.m. 0 observatii
Tags: ganduri
La mijlocul zilei.
M'am trezit.Dupa cele intamplate aseara.Ma asteptam sa ma trezesc tarziu, spre fericirea mea, dar nu ma asteptam sa ma doara capul asa tare.Pentru ca a fost bine.Prea bine.Ducand sticla la gura am uitat de toti si toate.Muzica zguduia peretii in cel mai nebun ritm posibil, multimea se aduna in grupuri mici si mijlocii pentru cheta alcoolica necesara, colturile imbibate de persoane suspecte cu scopuri nobile, toate acestea adunau la farmecul serii necesar pentru o buna dispozitie, o senzatie aparte de distractie.Pentru unele persoane.Stiu ca suntem o comunitate minoritara in acest oras, dar e in crestere is asta e un lucru bun.Si fiind o comunitate mica, doar participantii pot intelege ce se intampla cu adevarat si se pot simti bine.Majoritatea persoanelor care aud de aceasta adunare, trateaza subiectul cu repros si superioritate, crezand ca sunt mai buni ca noi cu ceva.Poate sunt.Si ce daca.Cui ii pasa.Iti place, vii si te distrezi cat incape in felul nostru sau in felul tau.Nu ? Atunci taci si fa ce vrei si nu deranja pe altii in treaba lor.Ca doar nu te'a tras nimeni de maneca.Si stiu ca te sperie locurile perfide in care ne desfasuram, si din aceasta cauza ai in tine atata ura.Dar daca deschizi ochii cu adevarat vei vedea ce inseamna viata.Traita la maxim.Indiferent de consecinte.
Scris de Gabriel la 6/23/2007 01:43:00 p.m. 0 observatii
Tags: ganduri, observatii
Dimineata.
Cateodata ma intreb de ce sunt asa matinal.Oare o fi un lucru genetic? Majoritatea persoanelor normale evita sa se trezeasca la primele ore ale diminetii.Si eu as evita acest lucru.Daca as putea.Dar indiferent de ora la care cedeaza nervii si adorm, la ora 8 dimineata, cel tarziu 9, sunt treaz si pregatit pentru o noua zi.De ce ? Urasc acest lucru.Observ pe altii care se lauda ca au s'au culcat la o ora tarzie si au dormit pana a doua zi dupa-amiaza.Sau altii care se lauda ca au dormit de la miezul zilei pana seara tarziu.Eu nu pot sa dorm ziua.De'abia pot sa dorm noaptea.Dar presimt ca diseara nu voi dormi.Si nu din cauza insomniei.
Scris de Gabriel la 6/22/2007 12:15:00 p.m. 0 observatii
Tags: ganduri