Ultimul an si ceva s-a simtit ca o coma adanca. Nimic din ceea ce parea adevarat nu aveao forma propriu-zisa, totul a fost format din himere si forme deziluzionate. Timpul nu are mila, si a trecut nesimtit pe langa zecile de oportunitati pentru o viata in balans. Puteam sa ma trezesc din ea, si sa incerc sa o iau de la capat, ca un John Doe ajuns la spital din greseala, fara nume, fara viata. Insa ultimul fir de care atarna s-a rupt, si am cazut in abis, pierdut pentru restul zilelor amare, neavand cum sa mai pasesc spre lumina, sunt cufundat in intuneric. Acum, purgatoriul imi va fi mormantul trecutului si viitorului, nimic nu o sa mai conteze, totul va fi un mare rahat format din complezente. Nu am murit inca, dar totusi viata a plecat din mine, ma trezesc in fiecare dimineata cu capul greu si inca imbibat in lichior, pasesc fara sa imi pese de ce mina pot detona. Sunt pe ultima pagina, a venit vremea sa inchid aceasta carte, sa se poata aseza praful digital pe o poveste care nu se incadreaza in nici un gen literar existent.
This is my life, and it's ending one minute at a time.
Fin.
Scris de Gabriel la 11/14/2011 10:56:00 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 observatii:
Pacat.
Da un semn daca mai treci pe aici.
Trimiteți un comentariu