Nu stiu daca se intampla numai mie, dar de fiecare data cand anotimul ploios se inclesteaza spre sfarsitul verii, am intentia sa ma schimb, sa devin altceva, sa pornesc pe alta cale, in alta directie.Dar raman doar cu intentia, in fiecare an.Am ajuns sa traiasc cu ideea ca nu am sa ma schimb niciodata, nu voi parasi niciodata starea in care sunt sau felul in care traiesc, vorbesc.Cel mai mult as dori sa schimb felul in care interactionez cu altii.Stiu ca obiceiul este sa iti faci planuri de genul asta cand gusti cu varful limbii sampania anului nou, in speranta unei directii mai bune in viata, desi in interior esti constient de adevarata situatie, si o spui doar pentru alinarea ta sufleteasca.Si uite asa mai trece un an..Pentru mine anul nou este toamna.Dupa o vara plina de evenimente si lignuseli perfide in care te delectezi cu orice iti sta la indemana, simti nevoia sa iti cari piatra de pe piept, in alta parte si sa o lasi acolo sa se descompuna incet.Insa tind sa cred ca acea piatra este chiar inima, si fara ea viata nu poate continua.Asa ca trebuie sa o car cu mine peste tot, oriunde, si pe deasupra trebuie sa mai si am grija de ea.Sa nu cada in mainile altcuiva ? Prostii, o arunc oriunde si la oricine, dar e prea grea si trece printre degete ca o lama ascutita din est.Eu sunt alesul ei, numai eu o pot suporta, si numai pe mine ma vrea, se intoarce la mine ca un bumerang si nu pot scapa de aceasta roca niciodata, este o parte din mine.
Melancolii ruginii.In sfarsit mai ploua..
Rezolutii de toamna
Scris de Gabriel la 8/30/2008 01:30:00 p.m.
Tags: ganduri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 observatii:
A venit.. a venit... toamna...
Ploua rugin ca penru noi.. cei ce-i sorbim picaturile cu epiderma gandului...
*ruginiu
vai de cand te caut unde ai disparut!
Trimiteți un comentariu