Zilele astea nu m'am simtit deloc bine.Acum ma simt cu nervii intinsi, sunt gata sa se rupa.Nu suport sa iau lucrurile de la capat.Starea fizica imi este deteriorata.Simt in mine o molima care ma macina incet, imi macina starea psihica si ma ameninta, imi bate plamanii, ii uraste.Vreau pace sufleteasca.Ma agit mereu, ochii imi scaneaza, imi analizeaza imprejurimile, calculeaza solutii spre probleme inexistente si care oricum nu au raspuns viabil.Vreau sa aflu, sa ajung la capatul labirintului, sa rezolv enigma.Ma sperie aceasta ciuma, ma tranteste la pamant, imi calca moralul si starea sufleteasca calca limitele normalului, scapa in infinit, in paranormal.Nu ma simt bine deloc.Vreau sa aflu sfarsitul, ma va calma.In curand raspunsul imi va fi oferit pe tava, intr'un plic auriu, brodat cu speranta.Poate fi oricare, rau sau bun, oricum va alunga aceasta stare isterica si agitata pe care o am.Dezbat totul, mi'am pierdut increderea in orice.Sunt obosit, lancezesc prin zilele de odihna, de distractie, ca pensionarii parasiti in acel rece azil, plin de memorii himerice.Luminita de la capatul tunelului imi va ispasi sentimentele, ma va readuce cu picioarele la nivelul marii, poate fi si rece, sunt indiferent, dar vreau sa o simt, sa stiu, chinul m'a ajuns din urma si nu il mai pot retine, nu il mai pot minti.Incet, alunec spre culmele nebuniei.
Dimi, daca imi permiti sa iti prescurtez pseudonimul, Ana Blandiana, o activista de admirat, mi se pare prea romantata, si prea contemporana pentru gustul meu.sa nu o iei in nume rau, e doar o parere si nu reflecta absolut nici o imagine rea asupra altor poeti concomitenti cu ea.Acel poem nu este pentru mine, in schimb am gasit alta creatie, care m'a impresionat acum ceva timp.Subliniaza si ridica ideea de libertate, de vointa degajata si castitate fara limite, fara prejudecati.Ploaia ofera context pentru a curata tot ce este interzis in cultul vietii, rupe catusile legii si retinerii, zdrobeste legile firii si le imparte in mici bucatele de fericire si nesupunere.Dar mai multe se inteleg din textul doamnei Coman :
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
Ma duce gandul la o femeie tanara avand parul lung si castaniu, imbracata intr'o rochie de ie, nimic mai mult.Ploua, sanii si fesele se lipesc de material si dezvaluie secretele care isi pierd semnificatia in fata ei, danseaza, se misca, se joaca, este uda, nu ii pasa.Adevarul mascat sub forma vie, prelingandu'se prin noroiul destinului.Nu poate fi oprita, ploaia ii este mama, pamantul ii este tata.Fiica naturii.
Sunt ruginit, stiu asta.Simt ca in mine se poarta un razboi rece, si steagul alb nu va fi ridicat decat in momentul adevarului.Gazeta ideilor, imi ajunge zilnic la pragurile mintii si ma socheaza din ce in ce mai mult, ma arunca spre culmile regatului dementei.Sunt un bufon la curtea damnatilor, regele lor imi ofera o coroana cu inscriptia "dementia est vestri", ma asez pe locul lui iar demonii hazului imi asculta orice porunca.Vreau sa imi revin, sa ajung cu picioarele la nivelul marii sa ma pot deplasa normal si fara griji.Viata imi joaca feste, ma pacaleste, ma confrunta, vrea sa ma ma incurce propriile fire ale cugetarii.Nu ma voi linisti, noptile nedormite si'au format o imagine pe fata mea, nebarbierita, pe parul zburlit, pe pungile cu aberatii nocturne ce mi s'au format sub ochi.Pana atunci o astept sa vina, sa ma calmeze.Intr'o rochie lunga, neagra, cu spatele gol si tocuri lungi, sa imi aline intensitatile morale, sa le arunce in pustiu.Astept insa.
Pff.
Scris de Gabriel la 4/07/2008 03:22:00 p.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 observatii:
Te simti rau.. Asteptarea e cea mai grea dintre toate.. Dar poate e mai bine sa mai poti astepta ceva. Cand nu mai astepti nimic.. esti pierdut.
Dimi cred ca te-a trimis acolo sa citesti comentariile nu poezia.. Am vazut ca erai nelamurit de discuta ei cu Lara. Dar va aparea si ea in curand si te va edifica. Cred.
O zi buna.. cu rochia lunga, cu parul in vant.. doare asteptarea..
am citit si comentariile, si da imi dau seama de startul sfadei, insa nu mi se pare relativ dar nu este problema mea, insa initial am crezut ca imi arata poemul.oricum am facut o incursiune si asupra poeziei contemporane in felul asta.
...precum autorul in ale sale cele mai intime insemnari.
am intuit de mult . acum imi sunt relativ sigura de acest protagonist fixat printr-o masca-tip-
mda ! ...un suflet ulcerat sucomband sub dreutatea de a exista.
de aici si geneza... "frustrant".se vrea doar a fi simbolism. expresia determinanta.
frustrat de "eul" sau , este obsedat de fantoma acestuia. unul eu frustrat pe plan vital- cu rolul tragic -alimentand acel "eu" deficitar complexat.
greutatea -typo
PS - sa stii ca n-am chef sa imi raspunzi. chiar mi-as dori sa ingnori ce am scris.am facut doar o constatare... si inca ceva ... sa incetezi sa manipulezi , ok ?
o zi buna!
Sa incetez sa manipulez ? Nu iti pot ignora scriile niciodata, doar stii, iar de raspuns eu simt ca trebuie si imi pare rau ca nu corespunde cu doleantele tale pe ziua de astazi, si chiar te rog sa intri in detalii cu ultima parte.
ooh.... iti permit!!! vad ca ti-ai facut cu o constinciozitate exemplara mica hausaufgabe primita...
si sa stii ca si eu am vrut sa iti cer exact acelasi lucru... sa nu mai manipulezi!
na ja.. vezi , ca daca nu te conformezi, vei pierde doua cititoare nepretuite... :)
poate sunt idiot cu diploma, ce anume, vreti sa nu mai manipulez sau pe cine?
na ja, pai noi glumeam acum, nu lara?
da , dimi draga . am sa scriu` eu - cand ma simt mai bine . poate saptamana viitoare.
alles gute ! @all
na ja, atunci gute beserung! indiferent de ce maladie cumplita suferi.
unde sunteti people? b... ??
L ?? ich hoffe.. ca nu te-ai aruncat in.. Rhein!
rutina coditiana ma retine de la scris, dar promit pe diseara un comentariu mai amplu asupra zilelor trecute.
na ja.. pai astept.. am. vino mai repede cu amploarea comentariului, altminteri... ma vei pierde.. :)
si ar fi mare pacat..
Trimiteți un comentariu