As vrea sa..

Calatoresc in timp.Pur si simplu sunt curios ce va fi mai departe, ma arde un foc invizibil de o bucata de timp, o viata de om e mult prea putin!Mintea mi'e invaluita in fictiune, sa fiu nemuritor sa traiesc mii de ani sa supravietuiesc sutelor de razboaie, caderi economice, topiri, inghetari etc.Sa cunosc dinastii intregi, sa fiu necunoscut, sa stau sa observ primordialitatea lumii.Da, cred ca inca suntem in procesul de creatie, 2000 de ani de cand existam, poate mai traim inca 1000, sau inca 10 milioane de ani, nu conteaza vreau sa stiu.Sa imi treaca prin mana toate tehnologiile posibile, sa asimilez cat mai multa informatie.Nu visez sa conduc masini zburatoare,fantezii star wars, in nici un caz.Vreau sa vad cum se schimba pamantul, oamenii.Oare isi vor schimba starea de spirit ? Sau vor ramane la fel de rai.Da, oamenii sunt rai, este dovedit.Sunt curios in privinta solutiilor catastrofelor globale, pana unde va fi dispus omul sa ajunga ca sa supravietuieasca.Ma duce gandul la arhicunoscuta carte a lui Wells.Oare se vor forma alte rase de oameni, rase care depasesc imaginatia oricarui scriitor SF.Am atatea idei despre viitor, incerc sa le gandesc pe toate in acelasi timp si esuez dramatic si ma chinui sa stiu, sa intuiesc, sa fiu ca batranul dascal a lui Eminescu, care strabate cu gandul mii de veacuri si vede cum soarele va fi cauza extinctiei, cum va aparea ranit si rosu, pe cale de a se stinge, cum planetele isi strica sensul si stelel cad precum frunzele unui copac in apropierea toamnei.Apocalipsa.Alt subiect controversat.Care a fost primul prevestitor a acesteia, sute de filozofi, mii de carti despre acest subiect.Mintea mi'a luat'o inainte, s'a materializat sub o forma vie si mi'a scapat de sub control.Suntem un "musuroi de furnici" in infinitul univers, nu contam pentru nimeni, la fel cum nici noua nu ne pasa de vietatile inferioare.
Incerc sa ma calmez, ma zbat degeaba.Poate nu voi vedea ziua de maine, si ma gandesc la nesfarsit.Ma intind in pat,incet, ma imprastii in spatiu si in timp si plutesc in infinitul vid, nu stiu nimic, nu vreau sa stiu.Te astept cosmarule.

6 observatii:

Anonim spunea...

deci am retinut eu bine ca tu ai fost atras de fenomenul "mortii" precum un magnet? asadar, nichita ti s-ar parea ca o savarina cu extra-frisca. tie in schimb iti place amar. hmmm..

L.

p.s.de aceea inainte , anul trecut raspunsurile tale sunau taios , rece si era general laconice-sumbre. acum inteleg ( nu ca nu as fi facut-o si inainte) denumirea simbolica a blogului. deci este destul de iritant , nu-i asa? frustrant - de ce - atunci cand te gasesti de fapt in elementul tau ?

Gabriel spunea...

amar intr-adevar.se spune ca viata e amara nu ? asa ca o gust din plin.blogul e o oglinda a mintii mele.orice rascoala a ideilor din mintea mea le trec in blog.frustrant, desigur, cu cat mai multi nervi cu atat mai bine.zilele astea iar a plouat.am citit corbul din nou, atmosfera imi sugera asta.
intre timp am fost ocupat si nu prea am avut timp sa verific blogul, iarta'ma ca ti'am raspuns tarziu.timpul ocupat a avut o consecinta regretabila, am vrut sa scriu ceva la care ma gandeam de mai de mult dar ideea s'a pierdut in catastrofa din capul meu, a fost inlocuit de ganduri necesare.poate imi amintesc.afara e o gri.

Anonim spunea...

buna bored.

am probleme uneori cu fondul acesta negru. cand intru este alb si scriitura albastra . desi am ochi ageri albastru cu albastru - poate este o problema technica .

ok ! faptul ca astazi este ziua lui nichita iti scriu cateva randuri ... care ma gandesc ca ar putea sa iti apartina si tie. dar poemul este foarte lung si imediat am inca putina treaba .
-----------------------------------

cand au tacut ...
o lacrima imi umezea obrazul
si nu tacea ...
si tot voia sa strig, sa-ntreb
pana cand oare
va sangera frumoasa floare.

(...)

a fost odata ca-n povesti
cand eu credeam in fericire
nespuse clipe cand inveti
ca dragostea nu poate fi o amagire.

(...)

si cat ma voi avea doar eu pe mine
voi fi al nimanui.


p.s.acum sunt putin in stres si tu ma stii putin sper ca nu am facut ceva greseli caci la poezie este un dezastru. sper sa ma ierti ca nu ti-am scris-o pe toata.

siiii...astept de la tine un post cu nuante primavaratice. eu sunt cronic optimista. niciodata nu voi reusi sa ma las intru neantul bacovian.


p.s.s. nichita a fost doar o pauza de primavara - am reinceput infernul si sunt la cantul al IV - se parte ca se innoureaza si aici la mine.

pe mai tarziu.

L

Anonim spunea...

a propos, trebuie sa procedezi ca mine . cand totul este plumb , gri si infernal... schimbi putin poetul . la fel ca si cu muzica cand un mozart cand und rock. hihihi..cred ca se numeste balanta.

Gabriel spunea...

nu stiam ca astazi este ziua poetului in cauza, apreciez randurile poeziilor pe care le'ai pus si am sa le caut in totalitate sa le pot citi, chiar mi'a trezit interesul in acest modernist.
cat despre postul acela, sincer cand ma uit pe geam acum si vad aceeasi culoare ca si fundalul blogului ( cel care nu se vede, si il voi repara acum) nu prea imi vin cuvinte cu referire la primavara.cand voi vedea totul verde, voi scrie.
in schimb mai tarziu voi insira o serie de ganduri care mi'au sagetat mintea in aceasta absenta a scrierii.
ps : si cu referire la muzica clasica.

Anonim spunea...

-frumoasa si eu - cel putin asa vedea acest ( raman la forma de prezent, se intelege ) cronic indragostit in iubire.

p.s.m-ai facut curioasa ! revin ...