Trec orele si gradele se aduna, o noapte obisnuita in mintea unui nebun, vremea a trecut pe minus, frunzele aproape au cazut, lumea din jur isi continua viata monotona, dar o singura idee straluceste pe intuneric, o idee care ar innebuni si cea mai normala persoana, un conflict intern greu de controlat, semne care vin dintr-o suta de directii: ataca mereu incontrolabil, nu stiu ce sa raspund, nu stiu ce sa zic si cum sa consolez. E usor sa interpretezi o mica greseala, fara intentie, o secunda de ezitare, un refuz cu lama ascutita te patrunde pana in cel mai adanc lacas al sufletului si ramane acolo, permanent, este indiferent starii tale bahice. Privesti cum lumea continua in jurul tau si esti neputincios, nu poti face nimic sa opresti timpul si sa alergi spre telul tau anevoios, sa il strangi in brate si sa il adori. Iti dai seama ca ai mintea stricata si incerci sa te adaptezi si sa accepti orice compromis, dar inauntru nu poti decat sa zbieri ca nu intelegi ce se intampla, unde esti, ce vrei sa faci. Pleci capul sabiei a-ti fi taiat. Ironia e moartea sortii, in orice secunda tot ce ai depus spre bine iti poate fi intors spre raul ce incerci sa il eviti cu atata ardoare. Disperarea e la limite, faci orice sa ascunzi adevaratul chip al intentiilor tale, sau le fortezi neindeajuns.
Cateodata vrei sa apara o mana celesta sa-ti treaca peste crestet si sa iti alunge toate cugetele perfide. Nah.
take the veil
Scris de Gabriel la 10/27/2011 04:30:00 a.m. 0 observatii
am 1000 de taskuri
pe ziua de astazi, dar de unde sa incep sa ma adun si sa le pun in ordine, simt ca plutesc, astept sa cad sau sa ma ridic mai sus. stau in coltul meu in spatele monitoarelor si ma uit la ceilalti cum isi fac treaba si glumesc. ma mai baga si pe mine in seama, rareori le raspund cu jumatate de zambet fortat. un singur lucru in fata ochilor. ma duc sa fumez, fuck work.
edit : incep sa nu mai inteleg cui te adresezi avand in vedere ca nu sunt singurul care te citesc, it all seems so fucked up.
Scris de Gabriel la 10/25/2011 02:09:00 p.m. 0 observatii
am revenit aici pentru ca e singurul loc in care pot sa imi torn gandurile intr-un mod in care doar tu m-ai intelege. astazi m-am simtit ciudat, o mie de sentimente pe secunda. printre ele a fost si fericirea, data faptului ca te-am vazut dupa o eternitate petrecuta in intuneric, in mintea mea. nu pot decat sa urasc faptul ca esti fericita si tu, dar nu din cauza mea, ci pentru ca ti-ai gasit o directie si te tii de ea, ca ai reusit sa treci prin toate si sa iesi capul sus, sa fii mandra de viata pe care o ai. nu pot decat sa urasc faptul ca nu sunt eu cel care te vede zambind si care te face sa te simti unica si indragostita, desi ai zis ca nu esti, asa te simti, nu poti evita lucrurile ce se petrec in jurul tau, lucruri care te aseaza intr-un loc special, unde te simti in siguranta, unde poti petrece ore in sir alaturi de el. nu pot decat sa ma urasc pentru ca nu am reusit sa gasesc si eu acea siguranta, si mai ales ma urasc pentru ca am pierdut-o pe cea care o aveam cu tine.
as putea sa iti spun o mie de lucruri ca sa te fac sa intelegi ceea ce inca pulseaza in mine dupa atata timp, dupa atatea grade si alegeri prost facute, dar cum pot face asta cand observ cat de bine te-ai inteles cu viata, cat de bine te "mulezi" dupa noua ta forma.
nu vreau sa iti stric viata din nou
Scris de Gabriel la 10/24/2011 01:50:00 a.m. 2 observatii