Cateodata simt ca as putea darama ziduri sau cladiri cu nervii care se aduna.Nu dureaza mult, o fractiune de secunda si imi vine sa trantesc sa sparg sa arunc, sa distrug.De ce ? Nu stiu, poate imi sta in sange, insa nu tin minte nici un membru de familie cu atata potenta violenta, sau cu o manie atat de masiva.Oare se aduna prea multe in mine si nu pot suporta ciocanul imens care imi atarna in spatele capului, si simt ca trebuie sa il arunc cu toata forta spre cel mai apropiat lucru, care se poate distruge.Adeseori se intampla sa fie o persoana, si resentimentu, trezirea la realitate ma face sa ajung la nivelul colbului de pe strada cea mai mizerabila din oras.Parsiv.Ticalos.Marsav.
Put a gun to my dick and paint the walls with my brain...
Sunt mania incontrolabila a lui Jack
Scris de Gabriel la 8/31/2008 04:28:00 p.m. 0 observatii
Tags: nevroze
Rezolutii de toamna
Nu stiu daca se intampla numai mie, dar de fiecare data cand anotimul ploios se inclesteaza spre sfarsitul verii, am intentia sa ma schimb, sa devin altceva, sa pornesc pe alta cale, in alta directie.Dar raman doar cu intentia, in fiecare an.Am ajuns sa traiasc cu ideea ca nu am sa ma schimb niciodata, nu voi parasi niciodata starea in care sunt sau felul in care traiesc, vorbesc.Cel mai mult as dori sa schimb felul in care interactionez cu altii.Stiu ca obiceiul este sa iti faci planuri de genul asta cand gusti cu varful limbii sampania anului nou, in speranta unei directii mai bune in viata, desi in interior esti constient de adevarata situatie, si o spui doar pentru alinarea ta sufleteasca.Si uite asa mai trece un an..Pentru mine anul nou este toamna.Dupa o vara plina de evenimente si lignuseli perfide in care te delectezi cu orice iti sta la indemana, simti nevoia sa iti cari piatra de pe piept, in alta parte si sa o lasi acolo sa se descompuna incet.Insa tind sa cred ca acea piatra este chiar inima, si fara ea viata nu poate continua.Asa ca trebuie sa o car cu mine peste tot, oriunde, si pe deasupra trebuie sa mai si am grija de ea.Sa nu cada in mainile altcuiva ? Prostii, o arunc oriunde si la oricine, dar e prea grea si trece printre degete ca o lama ascutita din est.Eu sunt alesul ei, numai eu o pot suporta, si numai pe mine ma vrea, se intoarce la mine ca un bumerang si nu pot scapa de aceasta roca niciodata, este o parte din mine.
Melancolii ruginii.In sfarsit mai ploua..
Scris de Gabriel la 8/30/2008 01:30:00 p.m. 3 observatii
Tags: ganduri
Revenire
O alta dimineata buimaca, o alta zi obisnuita, un alt gand spre locul ce l'am parasit acum ceva timp.Nu l'am uitat, in fiecare zi ma gandesc la el.Dar totusi nu l'am mai vizitat, a ramas aici singur, prafuit.Sunt ca nevasta prapastioasa a carui sot este in puscarie.Trag aer in piept si mai scriu niste cuvinte, in neant, fara nici un pic de semnificatie.Semnele toameni au inceput sa apara, abia astept sa ajunga la picioarele mele frunzele ruginii, alungate de vantul ascutit.Iubesc toamna.Abia astept sa ploua si eu sa stau undeva, inauntru, sa lenevesc, sa scriu, sa citesc.Mi'e dor sa citesc pe altii, mi'e dor sa fiu citit si inteles.As vrea sa promit ca nu voi mai face niciodata ce am facut pana acum, adica sa las totul vraiste si sa ignor dorinta din mine.Dar sunt constient ca nu ma voi tine de promisiune, vointa mea se lasa usor in momentele in care nu mi se poate reprosa nimic.
Afara soarele inca strabate printre frunze, pe jos, in camera, lumineaza podeaua.Trebuie sa plec dar ligamentele nu ma asculta deloc, abia apas pe plasticul tastaturii, sa stiu ca gandesc aici, si nu imi zboara mintea in alte parti obscure.Voi incerca sa fac rost de o tema de toamna, sa ma simt bine pe propriul meu teren, sa nu il mai neglijez in halul acesta, nu merita.Mi'a oferit mai multe de atat, si in schimb trebuie sa ii ofer si eu ceva, macar un pic de atentie.
Maldare de carti sau adunat pe noptiera, nici de citit nu am avut rabarea necesara.Alte preocupari mi'au dominat viata in ultima vreme.Vreau sa ma stimulez in felul in care sa pot scoate ceva bun din mine, ca pe vremuri.Nu vreau sa mai stau privind tavanul, sa ma gandesc la nimic si sa pierd orele si zilele fara a tine numarul lor, desi acesta ma afecteaza.
Va voi citi pe toti in curand, va voi vorbi.In curand
Scris de Gabriel la 8/28/2008 11:06:00 a.m. 0 observatii