Nu pot spune ca timpul e impotriva mea, dar pe zi ce trece schimbarile se fac tot mai permanente, incerc sa ma uit in urma si desi totul pare atat de familiar, devine la fel de vag. Sunt ca niste pasi in zapada, desi stii ca i-ai facut, ninsoarea nu se lasa si le acopera urmele usor. Nu stiu cand a trecut totul, viata parca a luat-o inainte si m-a lasat in urma intentionat, intr-o gaura spasmodica, mereu in conflict cu gandurile si trairile. Incerc sa imi inund timpul cu tot felul de ocupatii mai mult sau mai putin ilicite, munca mi-a preluat mare parte, desi devin din ce in ce mai solitar, lucru aproape fatidic, in ciuda faptului ca orice as face, oricat de mult m-as inchide in mine, nu pare sa afecteze indeplinirea nevoilor omenesti. Zambitul a devenit fals si fad, doar cei foarte apropiati pot vedea asta, si ma deranjeaza foarte tare, as vrea sa fiu un actor mai bun. Unii oameni chiar nu inteleg motivul pentru care ma indepartez de ei, dar am devenit ca o ciuma, sunt contagios si greutatea descurajanta pe care o car dupa mine se lasa si pe umerii celor din jur, fara sa vreau. Sunt constient de tot ce fac, dar cateodata imi scap de sub control, si regret deciziile pe care le iau adeseori. Oricat de distant as fi mereu se gaseste un suflet amarat sa se bage in calea mea in seama, reactionez mecanic, mereu aceleasi replici, aceleasi gesturi si aceeasi urmare. Cateodata ma plictisesc atat de tare incat imi controlez cu greu aversiunile, incep sa-mi formez o reputatie in acest sens, dar chiar nu imi pasa.
Noaptea a devenit cel mai bun prieten, cu beneficii dionisiace, urmez calea de aspirant spre abuz, doar asa mai pot inchide ochii desi visurile ma bantuie am invatat sa traiesc cu ele, pe langa multe altele.
Mai stau cateodata si ma ascult, cuvintele care imi ies pe gura nu le recunosc ca fiind proprii, desi ma identific cu ele. O suta de intrebari imi vin in cap pe moment, dar cea mai importanta imi rasuna in timpane in fiecare zi, cine sunt eu ? Sau mai bine spus ce am devenit, psihopatic, fara nici un sentiment, nici o remuscare. Oare cate niveluri are desensibilizarea, si oare limita e nebunia ? E 5 dimineata, gradele incep sa-mi rapeasca energia necesara pentru mai tarziu, examene, munca si placeri derizorii.
..you're one step closer to hitting bottom.
congratulations..
Scris de Gabriel la 1/25/2011 05:12:00 a.m.
now what
A trecut un an, plin de sentimente, trairi si reprosuri, care le-am enumerat, le-am scris jumatate de ora, 400 de cuvinte, apoi le-am sters. Tot ce stiu si ce mai conteaza e ca eram un om rau si acum, am ajuns si mai si.
Ma urasc.
Prima jumatate a fost de vis, apoi restul un cacat total. Daca ar fi sa fac un grafic, linia depasteste marginea de jos, si pare ca nu pot face nimic ca sa o opresc. Oricum incolo ma indrept.
Si cam atat am de spus de 2010. Tigari mai am si paharul e plin, suma lucrurilor importante din viata mea.
Scris de Gabriel la 1/03/2011 03:43:00 a.m. 0 observatii
hate your eyes
Nu va suport, sunteti toate la fel de monotone precum un film noir, cu drame repetitive. Vorbe si ganduri, a te crede special si unic fata de restul nu inseamna nimic, miezul sufletului e exact la fel, si are aceleasi doleante care au devenit clisee pentru mine. Nu va pot oferi nimic din ceea ce vreti, sunt nepasator, sincer, nu vreau sa fiti fericite. Dupa primul orgasm incep sa observ defecte care ma scot din minti. Impresiile care le imprastiati cu asa nonsalanta nu merita atentie din partea mea. Si ce daca, oricine in viata are voie sa greseasca nu ? O invatatura de minte nu strica nimanui, chiar daca propunerea de a nu mai fi implicat cu cineva, recte eu, a fost repetata in gand de atatea ori. Se spune ca trebuie sa accepti micile imperfectiuni, acele frustrari enervante care exista la orice persoana, insa nu mai pot face asta. "Maine dimineata am treaba, trebuie sa pleci" .. Chiar ar trebui sa imi pese mie ca e frig, ca e tarziu, ca n-ai bani de taxi ?
Scris de Gabriel la 12/12/2010 05:03:00 a.m. 0 observatii
Rece
Nu sunt o fire pesimista, si nu pot sta in coltul meu tacut desi as vrea sa fac asta cateodata. Perioade in care ma simt la pamant si tot ce vreau e sa stau in acel colt si sa beau, sa beau in nestire. Pot rade, pot glumi, pot face orice. Dar dintr-o data fara sa ma anunte nimic, ma loveste, simt in spatele capului, si ma cufund in abisul gandurilor si sunt inconjurat de nimic. Nimicuri care discuta, nimicuri care ma intreaba, nimicuri care se uita la mine si incearca sa inteleaga, desi nu reusesc. Totul e rece, si nimic nu mai este important pentru mine. Trebuie sa gasesc fundul paharului ca sa il pot ascunde din nou. Aici am ajuns, reflectorul de interogatoriu asupra mea, inconjurat de viata care isi continua sensul dar fara sa vad, sa aud, totul e intunecat si se misca in reluare. Stiu ca imi voi reveni odata cu venirea diminetii, dar inevitabil voi simti lovitura din nou.
Scris de Gabriel la 11/14/2010 05:34:00 a.m. 0 observatii
Tags: a mai trecut una
oare
cand se vor termina toate rahaturile astea, sau poate e permanent, cum sa ma uit inainte daca o mie de maini invizibile ma trag inapoi. anormalitatea era sublima, acum e monoton, persoanele din jur sunt simple, nu mai exista flama
let me tell you
If it's on it's on for good, cause when it's gone it's gone for good, let me tell you...
And if you stayed over,you know we would, if we could, put it back together, make it good
If I...
Breathe in the future, breathe out the past, savour this moment as long as it lasts, let me tell you...
Put it back, piece by piece, if you stayed over I'd make it so sweet,i'd make you remember, baby, from your head to your feet
And if you go now, baby, we'll never know how it ends, make it good...
Scris de Gabriel la 9/19/2010 12:36:00 p.m. 0 observatii
Tags: put it back together