Nu va suport, sunteti toate la fel de monotone precum un film noir, cu drame repetitive. Vorbe si ganduri, a te crede special si unic fata de restul nu inseamna nimic, miezul sufletului e exact la fel, si are aceleasi doleante care au devenit clisee pentru mine. Nu va pot oferi nimic din ceea ce vreti, sunt nepasator, sincer, nu vreau sa fiti fericite. Dupa primul orgasm incep sa observ defecte care ma scot din minti. Impresiile care le imprastiati cu asa nonsalanta nu merita atentie din partea mea. Si ce daca, oricine in viata are voie sa greseasca nu ? O invatatura de minte nu strica nimanui, chiar daca propunerea de a nu mai fi implicat cu cineva, recte eu, a fost repetata in gand de atatea ori. Se spune ca trebuie sa accepti micile imperfectiuni, acele frustrari enervante care exista la orice persoana, insa nu mai pot face asta. "Maine dimineata am treaba, trebuie sa pleci" .. Chiar ar trebui sa imi pese mie ca e frig, ca e tarziu, ca n-ai bani de taxi ?
hate your eyes
Si ce daca sunt asa, nu ma mai deranjeaza nici o vorba din partea nimanui, mesaje lasate balta, apeluri lasate sa sune..Sunt semne ca nu imi mai pasa. Nu e chiar asa greu de realizat cand esti la celalalt capat al firului. Nu e o misiune personala de razbunare, insa asteptarile se lasa de dorit, realizez din ce in ce mai devreme ca nu se merita sa mai dau vreun semn dupa primele contacte. Tot ce sunt la exterior, e doar o masca facuta sa fie pe plac iar in spatele ei se afla mecanismul de aparare, de care, pana acum, nu a reusit sa treaca decat creatorul lui.
Un pumnal lancinant in piept de fiecare data cand te vad.
Scris de Gabriel la 12/12/2010 05:03:00 a.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 observatii:
Trimiteți un comentariu