It's a new dawn. It's a new day. It's a new life. For me..

M'am trezit cu o stare relativ buna pe suflet.Un lucru ciudat e ca zilele trecute:  a nins, a plouat si eram foarte deprimat, insa astazi m'am trezit cu un zambet pe fata, si soarele presupun la l'a simtit oarecum, si'a iesit sa il vada.Sunt un ciudat, nu e vorba de asta, insa am planuri mari pentru zilele astea si nu las pe nimeni sa mi le strice.Parca intr'o noapte mi s'a stors tot ce era negru din ganduri, muzica ascultata s'a schimbat din balade mortuare in ritmuri fericite, rapide, agresive, nimic ce te poate adanci in ganduri, doar muzica, ascultata fara sens.M'a uit pe geam, ma intind si vad valea scaldata in raze, imi aprind o tigara si stau..pur si simplu stau si privesc.. and i'm feeling good.

..acru.

Se spune ca alcoolul ucide, tigarile provoaca cancer, drogurile - depedenta, si din nou moarte. Intrebare mereu ramane aceeasi, neschimbata, seaca, fara raspuns..Tot ce provoaca placere, te ucide in interior..DE CE? Regula nu se schimba pentru nici o situatie speciala. Astfel pot sa beau pana cad, sa fumez 10 pachete pe zi, rosii, sau sa inghit, sa trag, sa injectez orice,  orice ar fi..nu poate provoca mai mult rau decat cel pe care mi l'ai inzecit tu.Cu fiecare cearta, cu fiecare scandal, cu fiecare replica taioasa, cu fiecare zi a murit cate o bucatica din ce am avut.Cate o bucatica din mine, din tot ce exista in jurul meu.Precum un dependent de heroina, va spune intotdeauna dupa fiecare ac, "Aceasta este ultima data, imi jur!", asa mi'am spus si eu, in gand, ca voi termina toata aceasta inselaciune, de fiecare data cand plecai din patul meu.Insa, la fel precum cei chinuiti de soarta seringii, nu am putut sa ma las.Sa ma las de tine.Ce idee ciudata, pare acum ca e prea tarziu. In clipe de nevroza poate mi'ar mai fi trecut prin gand, parasindu'mi mintea dupa cateva secunde, fiind inlocuit cu iluzia imortala de dragoste platonica. Iluzia sigurantei depline, cu grad silentiu asupra gandurilor rele."Totul va fi bine, atat timp cat te am aproape", cuvinte, minciuni, realitate falsa, subtitrare de film romantic grotesc. Cum sa fie asa, cand doar clipele de extaz mai sunt la nivelul cuvantului "bine".Am atat de mult negru pe suflet, tus , scris cu o mana de femeie, caligrafie perfida.Si peste tot scrie acelasi lucru.

Si totusi.... raul se dubleaza prin placere. Sunt ...

Sunt mania incontrolabila a lui Jack

Cateodata simt ca as putea darama ziduri sau cladiri cu nervii care se aduna.Nu dureaza mult, o fractiune de secunda si imi vine sa trantesc sa sparg sa arunc, sa distrug.De ce ? Nu stiu, poate imi sta in sange, insa nu tin minte nici un membru de familie cu atata potenta violenta, sau cu o manie atat de masiva.Oare se aduna prea multe in mine si nu pot suporta ciocanul imens care imi atarna in spatele capului, si simt ca trebuie sa il arunc cu toata forta spre cel mai apropiat lucru, care se poate distruge.Adeseori se intampla sa fie o persoana, si resentimentu, trezirea la realitate ma face sa ajung la nivelul colbului de pe strada cea mai mizerabila din oras.Parsiv.Ticalos.Marsav.

Put a gun to my dick and paint the walls with my brain...

Rezolutii de toamna

Nu stiu daca se intampla numai mie, dar de fiecare data cand anotimul ploios se inclesteaza spre sfarsitul verii, am intentia sa ma schimb, sa devin altceva, sa pornesc pe alta cale, in alta directie.Dar raman doar cu intentia, in fiecare an.Am ajuns sa traiasc cu ideea ca nu am sa ma schimb niciodata, nu voi parasi niciodata starea in care sunt sau felul in care traiesc, vorbesc.Cel mai mult as dori sa schimb felul in care interactionez cu altii.Stiu ca obiceiul este sa iti faci planuri de genul asta cand gusti cu varful limbii sampania anului nou, in speranta unei directii mai bune in viata, desi in interior esti constient de adevarata situatie, si o spui doar pentru alinarea ta sufleteasca.Si uite asa mai trece un an..Pentru mine anul nou este toamna.Dupa o vara plina de evenimente si lignuseli perfide in care te delectezi cu orice iti sta la indemana, simti nevoia sa iti cari piatra de pe piept, in alta parte si sa o lasi acolo sa se descompuna incet.Insa tind sa cred ca acea piatra este chiar inima, si fara ea viata nu poate continua.Asa ca trebuie sa o car cu mine peste tot, oriunde, si pe deasupra trebuie sa mai si am grija de ea.Sa nu cada in mainile altcuiva ? Prostii, o arunc oriunde si la oricine, dar e prea grea si trece printre degete ca o lama ascutita din est.Eu sunt alesul ei, numai eu o pot suporta, si numai pe mine ma vrea, se intoarce la mine ca un bumerang si nu pot scapa de aceasta roca niciodata, este o parte din mine.
Melancolii ruginii.In sfarsit mai ploua..

Revenire

O alta dimineata buimaca, o alta zi obisnuita, un alt gand spre locul ce l'am parasit acum ceva timp.Nu l'am uitat, in fiecare zi ma gandesc la el.Dar totusi nu l'am mai vizitat, a ramas aici singur, prafuit.Sunt ca nevasta prapastioasa a carui sot este in puscarie.Trag aer in piept si mai scriu niste cuvinte, in neant, fara nici un pic de semnificatie.Semnele toameni au inceput sa apara, abia astept sa ajunga la picioarele mele frunzele ruginii, alungate de vantul ascutit.Iubesc toamna.Abia astept sa ploua si eu sa stau undeva, inauntru, sa lenevesc, sa scriu, sa citesc.Mi'e dor sa citesc pe altii, mi'e dor sa fiu citit si inteles.As vrea sa promit ca nu voi mai face niciodata ce am facut pana acum, adica sa las totul vraiste si sa ignor dorinta din mine.Dar sunt constient ca nu ma voi tine de promisiune, vointa mea se lasa usor in momentele in care nu mi se poate reprosa nimic.
Afara soarele inca strabate printre frunze, pe jos, in camera, lumineaza podeaua.Trebuie sa plec dar ligamentele nu ma asculta deloc, abia apas pe plasticul tastaturii, sa stiu ca gandesc aici, si nu imi zboara mintea in alte parti obscure.Voi incerca sa fac rost de o tema de toamna, sa ma simt bine pe propriul meu teren, sa nu il mai neglijez in halul acesta, nu merita.Mi'a oferit mai multe de atat, si in schimb trebuie sa ii ofer si eu ceva, macar un pic de atentie.
Maldare de carti sau adunat pe noptiera, nici de citit nu am avut rabarea necesara.Alte preocupari mi'au dominat viata in ultima vreme.Vreau sa ma stimulez in felul in care sa pot scoate ceva bun din mine, ca pe vremuri.Nu vreau sa mai stau privind tavanul, sa ma gandesc la nimic si sa pierd orele si zilele fara a tine numarul lor, desi acesta ma afecteaza.
Va voi citi pe toti in curand, va voi vorbi.In curand

Hah

Da, deci absenta datoreaza total nepasarii cronice si uitarii acute a frustrarilor mele, prin urmare ma cam deprima blogul asa ca am decis sa nu mai scriu o vreme.Acum mi'am adus aminte din intamplare de el, si am ganduri marete de a'i schimba un pic culoarea.E vara, totul e bine, cuptorul de afara ne aduce pe toti intr'o stare de moarte cinica si am multe de spus si de povestit dar astea vor urma in curand.
Mai scriu spre seara.

Dimineata

Stau pe scaun, ma uit spre geamul din stanga si vad rafalele de vant miscand incet marul de langa fereastra.Soarele m'a iertat, si a aruncat in casa, printre jaluzelele trase, cateva raze fericite.Ma misc incet, casc, si tusesc.Am prins, fara sa vreau, nerodul virus, si se pare ca nu vrea sa ii dau drumul.Din cand in cand imi limpezesc gatul cu cana de ceai de pe birou.O ora destul de matinala pentru mine, dar aseara, nu am petrecut impreuna cu bunul prieten Bacchus, l'am lasat sa se destinda in tainele licorilor, singur, iar eu am plutit spre mirifica saltea, oboseala facandu'ma un martir al serii.Hm,"BACCHUS hath drowned more men than Neptune."
Afara s'a facut verde.Placerea dimineatii, stand la fereastra, cu privirea lui Sol asupra ta, cu pasarile care canta din zori, copacii care si'au gasit treaba, leganandu'se impreuna cu iarba, si ea verde.Totul s'a aprins, totul straluceste cu acea vaga paloare de primavera.
E duminica, zi de odihna.Zi de lenevit, de degeabism sincretic, pentru unele persoane pentru care duminica este un prilej de a pravali peste mediul cel verde, cu masini, progenituri, animale, bautura si carne.In fiecare duminica in care vremea este prielnica, ma uit pe vale si vad mici pete de culoare, familii venind la un gratar la soare.Pe dupa-masa, se ridica un miros cald de friptura, inchegat cu mirosuri gen tigari, bere s.a.
Soarele imi provoaca iluzii, l'am vazut iesind de dupa dealul din fata.Colina s'a transformat intr'o mare cu valuri inalte, iar el s'a ridicat, scaldat si umed, deasupra maiestrului albastru.Mi'am promis ca imi voi rezerva timp pentru a face o incursiune spre visul meu absolut, bineinteles pe acea data in care acest lucru este o obisnuinta, rasarita direct din sangele tanarului.
Nu pot spune ca am tratat totul cu o anumita lipsa de interes.Nu ma pot feri, preocuparea pentru blog mi'a scazut din prioritati, insa nu vreau sa neglijez nimic. Vremea m'a binedispus in asa fel incat acest loc imi aducea doar amintiri sumbre.Daca aceasta stare se va mentine in mine, voi schimba culoarea lui, il voi face mai deschis.Sper ca nu am pierdut nici un ochi aruncat asupra entitatii mele.