Calatoresc in timp.Pur si simplu sunt curios ce va fi mai departe, ma arde un foc invizibil de o bucata de timp, o viata de om e mult prea putin!Mintea mi'e invaluita in fictiune, sa fiu nemuritor sa traiesc mii de ani sa supravietuiesc sutelor de razboaie, caderi economice, topiri, inghetari etc.Sa cunosc dinastii intregi, sa fiu necunoscut, sa stau sa observ primordialitatea lumii.Da, cred ca inca suntem in procesul de creatie, 2000 de ani de cand existam, poate mai traim inca 1000, sau inca 10 milioane de ani, nu conteaza vreau sa stiu.Sa imi treaca prin mana toate tehnologiile posibile, sa asimilez cat mai multa informatie.Nu visez sa conduc masini zburatoare,fantezii star wars, in nici un caz.Vreau sa vad cum se schimba pamantul, oamenii.Oare isi vor schimba starea de spirit ? Sau vor ramane la fel de rai.Da, oamenii sunt rai, este dovedit.Sunt curios in privinta solutiilor catastrofelor globale, pana unde va fi dispus omul sa ajunga ca sa supravietuieasca.Ma duce gandul la arhicunoscuta carte a lui Wells.Oare se vor forma alte rase de oameni, rase care depasesc imaginatia oricarui scriitor SF.Am atatea idei despre viitor, incerc sa le gandesc pe toate in acelasi timp si esuez dramatic si ma chinui sa stiu, sa intuiesc, sa fiu ca batranul dascal a lui Eminescu, care strabate cu gandul mii de veacuri si vede cum soarele va fi cauza extinctiei, cum va aparea ranit si rosu, pe cale de a se stinge, cum planetele isi strica sensul si stelel cad precum frunzele unui copac in apropierea toamnei.Apocalipsa.Alt subiect controversat.Care a fost primul prevestitor a acesteia, sute de filozofi, mii de carti despre acest subiect.Mintea mi'a luat'o inainte, s'a materializat sub o forma vie si mi'a scapat de sub control.Suntem un "musuroi de furnici" in infinitul univers, nu contam pentru nimeni, la fel cum nici noua nu ne pasa de vietatile inferioare.
Incerc sa ma calmez, ma zbat degeaba.Poate nu voi vedea ziua de maine, si ma gandesc la nesfarsit.Ma intind in pat,incet, ma imprastii in spatiu si in timp si plutesc in infinitul vid, nu stiu nimic, nu vreau sa stiu.Te astept cosmarule.
As vrea sa..
Scris de Gabriel la 3/28/2008 08:51:00 p.m. 6 observatii
Primavara?
Ma simt bine.Nu am chef de nimic, toate m'au ajuns din urma si am multe de facut, dar totusi obligatiile sunt ultimele lucruri din mintea mea.De ce ? Nu stiu sigur, pur si simplu sunt cuprins de o stare sufleteasca imbunatatita.Nu radiez de fericire dar totusi, ieri si astazi am fost bine dispus.Afara vremea s'a imbunatatit, a venit in sfarsit caldura, iar lumea a iesit pe strazi la hoinarit.O practica des auzita astazi, "De ce sa merg cu masina, hai pe jos ca e frumos".Intr-adevar, vreme de iesit din casa, vreme de admirat femeile cu putina gandire care au inceput sa isi prelinga picioarele dezvelite pe strada, mult prea devreme.
Camera mea e un dezastru.Sa pot ajunge in partea cealalta, trebuie sa trec prin maldare de gunoaie, haine, etc.Astazi nu a venit pe la mine, poate facea curat cum ii place ei sa faca.Am fost ocupat, nu am avut timp de nimeni, regret intr'o anumita masura dar ma simt implinit ca am dus unele lucruri pana la capat fara sa le mai aman cum fac deobicei.Amanarea e preludiul renuntarii.
Mi s'a facut dor de Bacovia, Lara e devina.Am inceput sa citesc cateva versuri scrise de simbolistul depresiv, dar nu cele planse si desarte.Nu plumb.Am citit poezii mai comedice sau cu elemente de natura descriptiva.Nu am vrut sa imi stric bunastarea.Acest autor macarbu mi'a placut de la prima poezie citita.Zic macabru pentru ca primele versuri de Bacovia pe care am pus ochii au fost cele din "Cuptor", a fost dragoste la prima vedere.Cateva luni bune am rasfoit foile murdare de cerneala, celebrele antume mi'au delectat simturile si m'au ghidat cum stiau mai bine.
Afara o briza linistita si calda misca crengile copacilor si firele tinere ale ierbii, a venit primavara si nimic nu o mai poate opri(sper).Si daca ma gandesc bine, Poe, varianta romaneasca a murit intr'o zi de primavara.
Scris de Gabriel la 3/27/2008 07:49:00 p.m. 4 observatii
Tags: ganduri
Vremea
Dar daca toti am avea orgasm in acelasi timp.Milioane de tipete de placere, zvacniri, punctul culminant sa fie in aceasi milisecunda fiind urmata de o usurare cuprinzatoare a tuturor gandurilor.Va deveni totul mai bun, mai infloritor, mai fericit ? Masivul luminos va invalui Pamantul in razele'i calde pentru o eternitate de lumina primitoare si prietenoasa ? Va fi mereu vara, mereu cald.Oare vara vine, in functie de miscarea planetelor, sau din cauza dorintei omului de a scapa la mare, pe nisip, in apa racoritoare si blanda cu corpul, de a se elibera de tot ce este important, chiar daca pentru o scurta
perioada, care incepe si se termina la fel de rapid dar merita, iar amintirea ei a fi unica in mintea fiecaruia.
Ah, vara.Am citit la Andaa un articol despre litoral.Instant, eram pe plaja, pe infinitul si temperatul nisip, jucandu'ma cu degetele in el.Marea, batrana mea amanta imi uda picioarele si ma primeste in ea ca sotia virgina, pe primul sot.Sunt liber, sunt in varful lumii, firisoarele de nisip sunt oamenii, si eu ma joc cu viata lor.Scoicile sunt ramasitele lumii antice, le caut prin nisip, le descopar, sunt mandru, sunt un arheolog universal.Prietenul meu cel mai bun, Sol, astrul imaginatiei tuturor imi ofera cele mai alese si alinatoare fascicole, ma trateaza ca pe un imparat care primeste cele mai dorite cadouri.Ma simt in centrul galaxiei, reprezint universul, sunt la mare, sunt fericit si nimic nu ma poate impiedica sa fac totul, sa am totul.Un curent puternic mi'a inchis geamul.E martie si iar ploua.
Scris de Gabriel la 3/26/2008 09:30:00 p.m. 4 observatii
Responsabilitati
De ce ? De ce acest cuvant "responsabilitate" cade asa greu pe capul tuturor.Sa fii "responsabil", sa dai socoteala, sa ai raspunderea.Cine ne forteaza sa avem asemenea griji, in loc sa fim liberi de orice scrupula, sa dam frau imaginatiei si vointelor fara sa ne intepe un cui in creier amintindu'ne ca trebuie sa ne limitam la putin, sa strangem din dinti si sa continuam cu aceeasi paloare "responsabilitatile".Cum ar fi ca nimeni sa nu trebuiasca sa faca nimic, sa nu aiba nici o obligatie morala, sa treaca fara frica prin zabrelele datoriilor fata de tine, fata de viata, fata de alta persoana sau chiar de tara, familie si altele.Cu alte cuvinte sa faci ce vrei, sa nu te opreasca nimeni si nimic, sa traiesti ca un adevarat hedonist urban, visul oricarei generatii sa se implineasca si sa isi scuture umerii lasand sa cada bolovanii de obligatie care te pironesc la pamant si te supun unor taieri de caracter, ingreunand personalitatea cu bunul simt, educatie, frica de nou.Rutina zilnica, anuala, sa o alungi cu o simpla miscare a impulsului nervos.O lume integrala, calda, primitoare.Vei fugi, fara ca nimeni sa te opreasca.Vei sari, fara sa cazi.Vei da, fara frica de a pierde.Vei face sex, fara impuneri, temeri, nopti nedormite.Fiecare zi sa fie un orgasm al imaginatiei.
Dar ma uit pe geam, observ ca ploua.E urat, asta imi aduce aminte de realitate.Nu poti scapa de "responsabilitati" oricat ai incerca.Sunt ca o val de lipitori care te golesc, nu de sange, de speranta libertatii.
Scris de Gabriel la 3/25/2008 03:28:00 p.m. 6 observatii
Dar..
Ţigara este alcătuită dintr-un tub cilindric de hârtie, cu o lungime mai mică de 10 cm şi mai subţire de 10 mm, umplut cu tutun mărunţit care este consumat de fumător. De fapt, ţigările disponibile în comerţ nu conţin doar tutun, acesta fiind amestecat cu o importantă cantitate de aditivi pentru a provoca dependenţă, a menţine standardele producătorului, a intensifica gustul tutunului, a-i prelungi termenul de valabilitate şi a schimba calităţile organoleptice ale fumului. Tutunul dinţigările de calitate inferioară este amestecat cu pudra reziduală care provine din mărunţirea nervurilor frunzelor de tutun. În general, ţigările disponibile în comerţ conţin un filtru din acetat de celuloză sau din bumbac, menit să filtreze gudronul. Ţigările pot fi de asemenea rulate manual, dar efectul lor va rămâne la fel de nociv.
Tutunul era iniţial mestecat sau inhalat pe nas, iar ţigările nu erau destul de cunoscute în Occident înaintea Războiului din Crimeea. Au început să se răspândească la începutul secolului XX. Industria tutunului produce în jur de 5500 de miliarde de ţigări pe an, care sunt consumate de cei aproximativ 1,1 miliarde de fumători din lume. Efectele nocive ale tutunului s-au intensificat în ultimii zeci de ani din cauza aditivilor chimici cu care producătorii îl amestecă, pentru a favoriza asimilarea nicotinei şi mai ales a amoniacului de către organism, fapt care permite instalarea rapidă a dependenţei.
Datorită substanţelor toxice şi iritante care intră în compoziţia lor, ţigările sunt la fel de periculoase atât pentru fumători cât şi pentru nefumători; consumul lor provoacă dependenţă şi poate cauza boli precum cancerul, bronşita cronică sau accidente cariovasculare.
...totusi.
Scris de Gabriel la 3/18/2008 02:49:00 p.m. 2 observatii
Timpul
Se scurge, si impreuna cu el vietile noastre mai mult sau mai putin atipice.Am ajuns la o concluzie rece: Totul te ajunge din urma.Si asta pentru ca inaintand in varsta responsabilitatile devin din ce in ce mai multe si mai grele de suportat.Fiindu-le frica de acest lucru, multe persoane amana responsabilitatile sau incearca sa fuga de ele, sa scape intr'o viata fara griji si fara restrictii morale in care sa se balanseze pe dulcele vietii pana in adanci batraneti.Dar, in acele adanci batraneti care pot veni mai devreme, sau mai tarziu, nu mai pot fugi de povara de a duce un lucru pana la capat cu seriozitate, disciplina si umilinta.Mergand pe strada am observat multe persoane umbland cu capul plecat, spre pamant.Am ajuns la concluzia ca acele persoane au acceptat prea multe probleme pe umerii lor, inainte de vreme si in felul acesta capul li s'a plecat de la greutatea gandurilor care mereu se misca in interiorul mintii, cautand solutii spre diferite probleme, incercand sa evadeze in neant dar impiedicandu-se de amalgama de situatii care le'au coplesit viata.O parte cer ajutor diferitelor mijloace prin care gandurile sunt alungate pentru o perioada.Si astfel ajung sa se supuna in fata respectivei directii de viata care, actionand ca un vartej, trage tot ce iti este mai drag in jos, cat mai jos pana nu mai poti atinge si simte nimic din ce insemna odata viata ta.Aceste capuri nu mai sunt plecate spre pamant, sunt chiar la nivelul lui, cautand mereu continuarea scaparii din viata ordinar de cotidiana.Si totusi spera, o faclie de speranta mai exista in sufletul lor, care poate conduce spre mantuirea psihica, spre redobandirea normalitatii a carui dor nu mai conteneste.Putini merg mai departe.Dar totusi am ramas in urma, timpul m'a depasit, si chiar nu imi pasa.Viata merge inainte, nimeni nu te asteapta sa iti ridici ramasitele.Mai bine ramai jos, in propria'ti lume, unde tu faci legea, tu o respecti, nu iti pasa de nimeni si nimic in afara de persoana ta, placerea de a exorciza mintea de ganduri rele te cuprinde in totalitate si te racesti incet, nu mai simti, nu mai gandesti, nu mai vezi, nu mai respiri.E frig si intuneric.E sufletul tau.
Scris de Gabriel la 3/17/2008 10:44:00 p.m. 0 observatii
08
Nu este inceperea unui nou an.Este sfarsitul celui din urma, marcat de evenimente si revelatii din viata fiecaruia.Toata lumea vrea sa se arunce inainte, sa cuprinda, sa creeze un nou inceput sa puna totul in urma, sa uite.De ce? De ce este asa important sa te faci ca nu exista un trecut.Sa te gandesti la binele din viitor.Timpul curge cursiv, fara opriri, pauze.De ce conteaza asa mult trecerea intr'un nou an.Viata continua oricum.Nu ai cum sa stii exact daca anul acesta va fi mai bun decat ultimul, desi intotdeauna se spera acest lucru.Se infiripa sentimente si sperante viitoare la inceputul fiecarui an.De ce ? Ca acestea sa fie sfaramate de piciorul masiv al destinului.Nu iti fa sperante pentru a nu fi dezamagit.E logica pura.Oare ce o sa imi rezerve acest an ? O intrebare auzita prea des.Nimic.Viata in schimb, poate sa iti faca multe surprize.Nu imi place sa privesc viata impartita in ani.Ci ca pe un intreg valoric.Incepe, se termina.Nu exista nimic intre.Sirul vietilor nu s'a schimbat de cand a inceput.Nu are un cod anume.Sau poate are si nu stim noi.Algoritmul vietii.Ma intreb cate premii Nobel poate primi cel care il va gasi.
In fine.Eu nu sper la ceva mai bun.Sper ca noul an sa imi aduca exact ceea ce mi'a adus si pana acum, nimic mai bun, nimic mai rau.A inceput sa imi placa monotonia.Deocamdata.
Scris de Gabriel la 1/02/2008 08:11:00 p.m. 4 observatii