Reflexii din cada.

Apa fierbinte curge, gradele inalte imi inconjoara pielea, aburul se ridica transformand camera intr'o adevarata mlastina.Nu simt nimic.Stau, ma uit la reflexia distorsionata din robinet si ma gandesc.Oare cat de fierbinte trebuie sa fie apa, ca pielea sa'mi ia foc instantaneu, sa ma arda si sa mi se piarda orice urma.N'am gasit raspunsul..Las capul pe spate, oftez.Imi iese abur pe gura, constat ca geamul este larg deschis.Se uita la mine si rade.Rade rar si apasat, cu mult dezinteres.Apa clocotita intr'o camera inghetata.Iadul pe pamant intr'o forma moderna.Poate chiar am murit si am ajuns in iad, si aceasta este pedeapsa mea.Sa stau in cada plina cu lava, arzandu'mi pacatele si in acelasi timp degerandu'mi toate membrele, fara de care nu as fi putut ajunge acolo.
Iau buretele in mana, ma uit interesat la el, il chinui, il torturez, il urasc, il deformez, vorbesc cu el imi impartaseste sentimentele, imi spune ca ma iubeste, il strang si mai tare apa curge sivoaie in josul incheieturii, sufera, pentru mine..Il arunc ca pe o ultima speranta, si ma intind iarasi privind norii iesind din clocot.Cobor privirea spre apa mizerabila.Murdara de pacatele proaspat lepadate.
Ma ridic.Frigul ma invaluie brusc, ma infricosez.Ametesc, ma loveste ceva in moalele capului si imi amintesc de momentul ajungerii mele pe lume.Ciudat.Eram intr'un loc cald, primitor.Nu as fi vrut sa parasesc niciodata pantecul cu care m'am obisnuit atata timp, care m'a hranit, care mi'a dezvaluit secretele lumii..O lumina puternica patrunde, doua maini imense ma inconjoara ma ridica, si ma rapesc de spatiul meu iubit.Frig.Foarte frig.Deschid ochii, sunt pe jos.Incep sa realizez coincidenta.Sunt incolacit, sunt ud si mi'e frig.Simt faianta rece pe fata, ma ridic si observ ca tremur.Iar nu simt nimic.Dar totusi ma zgudui din toate incheieturile.
Ma aproprii de oglinda.Il observ.Nu'l bag in seama, dar totusi ii arunc o privire.Incep sa discut, apoi incep sa'l laud..brusc ma cuprind nervii, il injur, il scuip, il blestem pe veci, arunc cuvinte nemiloase ..si el se sparge in mii de bucati.Ridic un ciob de oglinda si incep sa ma rad neglijent.Termin, imi spal fata, siroaie de rosu imi apar pe fata apoi cad pe gresie si ingheata.
Iau un after-shave ieftin, il desfac si imi amintesc ca este un cadou primit de la o persoana de mult ascunsa in pestera sufletului, si am jurat ca nu il voi deschide niciodata.Mi'l arunc pe fata.Durerea este incredibila, ma ustura, ma mananca, ma zgarie vrea sa imi dizolve pielea, simt dispretul persoanei care mi l'a daruit, pe fata.Il simt mai bine ca deobicei.Simt sentimentul prabusit transformat in dusmanie posedat de ura.Nu imi pasa.Il arunc, se sparge, ma imbrac si plec.Sunt ud, afara e noapte si aburii ce imi ies pe nari imi sunt singurii prieteni.Ma uit la luna, si ma gandesc cat de fericita era inainte sa ajunga omul la ea.Era atat de dorita, atat de adorata, mai presus de orice era virgina.Insa ambitia omului nu are limite, si a spart himenul misterului doamnei de pe cer.Acum ea sta si ofteaza.Nu o mai vrea nimeni.O celebritate pierduta printre amintiri.Au violat'o, au marcat'o pe viata si i'au furat mandria.Iar tremur.Ma strecor pe langa copacii ce impung negrul noptii, imi suna telefonul, inchid, din nou, si iara, inca odata, ma enervez, il arunc.Nu am nevoie de nimeni.Doar de mine.Ma asez pe o banca uda, ca si mine, cu speranta ca ea ma va intelege.Inchid ochii, ma imaginez intr'o alta lume, o lume perfecta, o lume creata de mine.Ma plimb prin lumea mea, ma intalnesc cu geamul, cu buretele, vad iadul, vad si oglinda si chiar si pe el din nou, ma imita, il ignor.Merg inainte, simt o durere privesc in jos, talpile imi sunt insangerate, pasesc pe cioburi, ma trezesc brusc.La naiba, iar am uitat sa arunc seringa.

0 observatii: